In 2016, Vaticanul a acceptat-o pe Maria Magdalena, oficial, ca apostol

In 2016, Vaticanul a acceptat-o pe Maria Magdalena, oficial, ca apostol

Noul film, Mary Magdalene, spune povestea Mariei Magdalena, apostolul lui Iisus, si aduce la lumina o stire de o importanta imensa pentru Biserica si perceptia Sa asupra rolului femeilor in istoria religiei crestine: in 2016, Vaticanul a acceptat-o pe Maria Magdalena, oficial, ca apostol.
Astfel, se sterge zvonul gresit conform caruia Maria din Magdala ar fi fost o prostituata.
Ironia sortii, viata, karma si destinul:
In cazul in care, pentru vreo secunda, vreti sa priviti acest film ca unul de propaganda feminista, aflati ca trebuia sa fie lansat inainte de scandalul #MeToo si distribuit de… wait for it…Weinstein Company.
Asa ca inghititi-va prejudecatile, a fost unul dintre cele 3 filme oprite de la lansare, din cauza scandalului din jurul lui Harvey Weinstein, aproape la fel de cunoscut ca Biblia.
Dar ce moment mai bun de a lansa filmul, daca nu in Ajun de Pasti. Dupa ani de-a randul in care Maria Magdalena a fost un personaj episodic in traditionalele filme dinainte de Pasti, a venit vremea sa fie un personaj principal.
De ce este aceasta stirea din 2016 atat de importanta:
Nu judecam veridicitatea Evangheliei dupa Maria, nici a Bibliei. Nu sunt importante in discutie si nu modifica concluzia. In schimb, judecam urmatoarele informatii cunoscute:
– timp de SECOLE!, biserica crestina nu a recunoscut femeile ca leaderi;
– biserica crestina, prin informatiile promovate, a dus o campanie, mai mult sau mai putin directa, de invinuire a femeilor pentru ca nu mai e Raiul pe Pamant (vezi „pacatului stramosesc”, sters doar prin Botez, si caderea omului din Rai din vina Evei);
– biserica crestina nu numai ca le-a negat ca leaderi, dar nici macar nu le-a acordat drepturi egale cu cele ale barbatilor in biserica si in randuiala bisericeasca.
De ce a refuzat biserica aceste drepturi femeilor? Nu stim, nu avem o explicatie logica.
Ce fac SECOLE de mesaje impotriva femeilor prin intermediul uneia dintre cele mai vechi si de incredere institutii din stat:
– astazi avem miscari ca #MeToo;
– acum 50 de ani era de porc daca nu erai maritata, gospdina si mama (mai e si azi, pe alocuri);
– acum aprox. 100 de ani, femeile se luptau pentru dreptul la vot.
Acceptarea Mariei Magdalena ca egala celorlalti apostoli ai lui Iisus, face un mare pas in fata in discursul legat de egalitatea barbatilor fata de femei. De asemenea, le recunoaste ca leaderi.
Din nou, demonstram veridicitatea unor povesti expuse in Biblie, important este ca Vaticanul, o institutie care promoveaza aceste povesti catre mase, si-a schimbat unghiul de abordare privind femeile.
PR wise, this is huuuuuge!
Inapoi la film, va pot spune ca mie mi-a placut foarte mult:
Regizat de Garth Davis (nominalizat la Oscar anul trecut pentru Lion), Mary Magdalene este superb cinematografic. Cromatica este unitara, in tonuri de bej si de gri, simpla, chiar austera. Imaginile sunt luminoase si pline de claritate, la fel ca cei care duceau mai departe cuvantul lui Dumnezeu.
Cu foarte multe close-up-uri pe mimica, atingeri si gesturi, filmul vrea sa transmita, cred eu, o relatie spirituala intre actori. Asociat cu cadre largi din natura, de multe ori pietroase sau pline de uscaciune, Mary Magdalene poate parea foarte static si greu de suportat pentru spectatorul obisnuit.
Se misca foarte incet. Pe de alta parte, daca stai sa te gandesti la viata acestor oameni, nu cred ca aveau parte, la vremea aceea, de foarte multa actiune, nici de conversatii foarte antrenante. Mergeau pe campii spre urmatoarea destinatie si dormeau pe unde apucau. Ei aveau trairi interioare puternice, nu fizice.
La inceput m-a plictisit pana la cascare si am crezut ca o sa ma dezamageasca cumplit, insa, pana la urma, am ales sa-l privesc putin mai atent.
Asa se desfasoara povestea: Maria refuza sa se conformeze dorintei familiei de a se casatori si, pentru ca pe atunci nu se stia de depresie si de nesupunere, ai ei considera ca e posedata de Diavol. Incearca o exorcizare, insa fara rezultat, asa ca-l cheama pe Iisus, cunoscut ca un vindecator. Iisus a devenit popular vorbind de o imparatie in care domnesc pacea si iubirea, in care ura, tirania si opresiunea nu sunt cunoscute. Convinsa de cuvintele Invatatorului, in cele din urma, Maria fuge din casa parinteasca pentru a-l urma pe Iisus, alaturi de apostolii sai, in drumul lor spre propovaduirea cuvantului lui Dumnezeu. Astfel, ii cunoaste pe Luca, Petru, Matei, Iuda si Ioan.
Ea este prezenta in toate momentele importante din ultimele zile din viata lui Iisus, dar, asa cum stiam deja, este acolo la rastignire si prima care descopera ca a inviat.
Persoanejele sunt mult mai credibile decat in alte filme care abordeaza subiecte biblice, iar aici ma refer la Iisus si la Iuda. Phoenix, in rolul lui Iisus, pare un weirdo, care merge singur aiurea, chiar ai zice ca e putin apucat. Un tip care vorbea despre Dumnezeu, despre o traire interioara superioara si un vindecator, probabil ar fi fost un outcast, mai degraba, si nu un tip solemn, rabdator, care-si conducea si indruma cu grija apostolii, asa cum este portretizat de obicei. Iisus era un basket case convingator prin fapte.
Cat despre Iuda, mi-a placut ca i-au creat un background care sa-i explice nebunia. Regizorul a ales sa ne spuna ca Iuda si-a pierdut fiica si sotia. El spera ca va veni ziua mantuirii, in care mortii se vor ridica din mormant, vor merge printre vii si, astfel, isi va revedea familia.
Da, there’s a lot of staring. Asa par sa comunice Maria si Iisus. Nu ma incanta treaba asta si nu inteleg de ce Rooney Mara este castuita in rolurile astea de staring woman (vezi si A Ghost Story)
Unul dintre review-urile, de altfel foarte proaste, de pe Rotten Tomatoes, vorbesc fix despre acest staring excesiv.
Minusuri: oamenii sunt foarte curati, hainele uneori prea tivuite, iar dialogurile, alea putine, sunt cam tampe si deloc naturale.
La final, este important sa intelegem mesajul filmului si al Mariei Magdalena: love is within.
Nu exista o imparatie materiale a cerurilor, ci este in puterea noastra sa schimbam, prin actiuni individuale, lumea din jurul nostru, astfel incat sa o transformam in Rai.  Ne invita sa ne intoarcem la valori de baza: iubire fata de aproapele, intelegere, rabdare. Ele nu sunt specifice credintei crestine, ci sunt temelia tuturor religiilor lumii. 
Sa nu uitam ca noi stim doar istoria celor care au avut ocazia sa o spuna si sa se faca auziti.
Adevarul absolut nu exista!
Enjoy si fa Rai din ce ai!
Multumesc Cerizei pentru invitatie, dar mai ales pentru povestile despre Biblie si Maria Magdalena. 🙂
Reclame

Lady Bird, sfarsitul meritocratiei la Hollywood

La fel ca un adolescent, filmul Lady Bird este simpatic, jucaus si inocent, dar se trezeste aruncat in dramele si razboaiele lumii reale. Devine o victima colaterala a unui scandal pentru care nu prea are o vina, dar de pe urma caruia isi culege popularitatea si laurii.
Neinitiat si crud, alege sa faca un pact cu diavolul.

E foarte mare lucru sa fii una dintre cele 5 femei regizoare cu filme nominalizare la categoria Best Picture (http://read.bi/2FaTnFi). Este cel mai mare lucru sa fii prima femeie careia i s-a nominalizat primul filmul regizat. Ceva ce nu s-a mai vazut, nu s-a mai povestit. Ce premianta cu premiere! Ce fluturi in stomac, ce emotie, ce bucurie mare tre’ sa traiesti. Probabil te imbata atat de rau, incat nici nu-ti dai seama ca, de fapt, n-ai niciun merit. Ai facut un film cu adolescenti, mai bun ca altele, dar nu cel mai bun. Si gata, esti intr-o ciuleandra.

***
#MeToo, un curent necesar, in loc sa rezolve niste comportamente si atitudini absolut insuportabile ale barbatilor la adresa femeilor (ex: bagat mana pe sub fusta pe scarile rulante, apucat de tate, apucat de cur si replici de tipul „te inteleg ca esti putin nervoasa, asa era si sotia mea cand era insarcinata”) a dus la o si mai mare rata de discriminarea pozitiva. Gretos de mare!
Ca sa nu mai vorbim de sumele uriase (vezi cazurile Matt Damon si Timothée Chalamet) donate subit si aproape fortat pentru niste organizatii care apara drepturile femeilor. What the actual fuck? Peste vreo 20 de ani o sa citim despre anchete pe tema asta.  Chiar astazi, 18.02.2018, a aparut o stire despre o donatie de 1 milion de lire din partea Emmei Watson.

Asa trimiti derizoriu o cauza care si-ar putea avea rostul in lume.

***
Chiar toata popularitatea Lady Bird e construita pe controversa. Sa fie asta good PR? Si-a atins scopul, ce-i drept.

Pentru o perioada de timp, a fost 100% fresh pe Rotten Tomatoes, alternativa mai de fiţă la IMDb. Pana cand, a venit un tip cu coaiele mai mari si a zis un adevar universal: „Context is everything”! (http://bit.ly/2EAYEZV)
Oricat de mare ar fi hype-ul, nu poti considera Lady Bird ca fiind 100% fresh si, implicit, unul dintre cele mai mai bune productii of all time, in conditiile in care filme care si-au demostrat valoarea de-a lungul timpul (ex: „Lost in translation”, regizat de femeia si fiica tatalui sau Sofia Coppola) au 95%.

Si-acum despre film:
Lady Bird face dreptate tuturor filmelor proaste cu adolescenti si drame ale liceenilor. Construieste un personaj simpatic si impulsiv, pentru a spune povesti despre prietenie, indragostire, pierdere a virginitatii si relatii fiica-familie.

Nu e nimic din ce n-ati mai vazut pana acum. Diferit si mai bun e doar doar felul in care Saoirse Ronan ii da viata celei care se autointituleaza „Lady Bird McPherson”.
Da, si eu am avut o obsesie pentru numele Madleine in liceu, plecand de la Ciuleandra lui Rebreanu, singura opera de proza memorabila cu un personaj feminin pe nume Madalina. Asa a luat nastere si madleine.wordpress.com, domeniul pentru Fata Simplă de la Ţară.

Fara sa fie fata care ia mereu cele mai bune note, iubita de parinti si profesori, bogata si cu noroc in dragoste, Lady Bird este vie, accesibila si un model de ambitie.
Modelul outcast-ului pe care-l joaca TOATE personajele feminine din filmele americane cu adolescenti, chiar este ceva mai colorat si mai plin de viata.
Si, pe langa asta, nici nu e cu happy end. ‘Cause teenagehood it’s just the beginning.

Daca tot suntem aici, poate ar fi bine sa mai invatam ceva de la americani, foarte buni la comunicare, de altfel. Ceea ce ei numesc „coming of age”, simplu, intuitiv, usor de inteles, noi numim „bildungsroman”, cuvand imprumutat din cea mai agresiva limba a lumii, germana. Pai cum sa nu vrei sa te lasi de scoala romaneasca?

In niciun caz n-as putea spune ca acest film este o pierdere de timp, deci va recomand sa-l vedeti.

Doar ca pe mine, Fata Simplă de la Ţară Cojocaru, m-a enervat teribil tot pupatul in funduletul Greta Gerwig.
Cel mult, putea sa intre la Best Comedy or Musical…, dar si acolo cu greu. In niciun caz nu are ce cauta la Best Picture, in pisicii ma-sii.

Haideti sa o dam la pace si sa recunoastem, impreuna, ca suntem diferiti si asta face viata mai frumoasa si mai distractiva.

Ma scuzati pentru limbajul licentios, insa uneori este necesar.

PROGRAM CINEMA:
Astazi, 18.02.2018, Lady Bird a iesit din cinema si, desi acesta este un film pentru care merita sa platiti bilet, e bine sa stiti ca e disponibil spre „inchiriere” pe platformele internetilor.
La o calitate buna, filmele apar pe interneti cam la o saptamana dupa ce au iesit din cinematografele romanesti.