PSD-istii au pierdut pe mana lor – Jurnal de protestatar incepator

Candva, mi-a spus un medic: „Nu treziti leul care doarme!”. Ei bine, astazi, in Romania a fost trezit un leu care sforaia, dormind lejer in cusca lui. Am fost mult timp in zona noastra de confort, insa avem limitele noastre. Astazi, la Universitate, se striga: „Romania s-a trezit!”

PSD-ul a gresit cu o atitudine excesiv de aroganta. Daca ne-ar fi ajutat sa alegem decent, daca nu si-ar fi batut joc de noi, de dreptul nostru fundamental si daca nu ar fi obligat, practic, prieteni de-ai nostri din afara sa stea in frig pentru a vota, ar fi pierdut cu demnitate. Ar fi avut sansse mai mici sa piarda. Prin actiunile lor, prin atitudinea lor, n-au facut decat sa ne trezeasca, sa ne faca sa iesim la vot si in strada impotriva lor.

Anul asta, am avut de trei ori emotii foarte mari: la referendumul pentru separarea Scotiei, la a doua dezbatere dintre candidati la prezidentiale si pe 16 noiembrie. Cumva, am stiut ca totul va fi in favoarea noastra, ca romanii vor vota cu Iohannis. Am avut mereu incredere in puterea noastra de mobilizare, iata ca #unitisalvam.

Ca sa inteleaga PSD-ul de ce au pierdut pe mana lor, o sa le prezint profilul meu de protestatar. Este prima data cand ies la un protest, nu am fost printre cei care strigau: „Uniti salvam Rosia Montana”, insa am ajuns sa spun cu tot sufletul: „Uniti salvam toata Romania!”.  Iata, in ordine cronologica, cum a crescut furia mea:

1. Mi s-a facut scarba de Antena 3. Eu, cea care in 2009-2010 eram fana Mircea Badea

2. M-am ingrozit la afirmatiile Gabrielei Firea. Eu nu am copii si nu vreau sa simt o presiune in acest sens

3. Implicarea bisericii a fost de neacceptat si-mi doresc din suflet sa-l stiu pe Daniel arzand in flacari (metaforic, bineinteles)

4. Oganizarea dezastruoasa a turului 1 al alegerilor in diaspora

5. Atitudinea lui Ponta din timpul dezbaterilor

6. 16.11.2o14 Teodor Melescanu ne spune ca nu e nimeni vinovat pentru situatia din diaspora

7. 16.11.2014 Gabriela Firea comenteaza situatia voturilor din diaspora. Cine e Gabriela Firea?

8. Am inceput sa vorbesc cu o prietena din Paris care a stat la coada, in ploaie torentiala, de la 14 30. Am aflat cand eram deja in strada ca nu a reusit sa voteze!!!!! la 20:50 s-au inchis usile!!!

Am postat masiv pe Facebook si am adunat o gasca de oameni. Am ajuns la Universitate la 19:15. Erau vreo 500 de persoane in fata Teatrului National. Pana cand ne-am adunat noi, grupul de protestatari a plecat catre Guvern. Am pornit si noi pe jos intr-acolo. La Romana am luat un autobuz, insa pe Lascar Catargiu s-a blocat circulatia asa ca am coborat si ne-am alaturat celorlalti oameni care scandau. La guvern, pe langa „Demisia!”, „Hotii!” si „Jos Ponta!” se striga:

Ole! Ole-ole-ole! Mickey Mouse nu mai e!

Daciana, dragostea mea! Dragostea mea! Dragostea mea (pe melodia Yellow submarine)

La un moment dat, a aparut acest domn si toti au inceput sa flueiere si sa aplaude. Dupa moment, multimea s-a indreptat catre sediul PSD.

pancarta

 

 

 

 

 

 

 

 

Drumul nostru catre PSD a fost oprit la intersectia dintre Kiseleff si str Ion Mincu. Era fata noastra un gard, dincolo de care vegheaua dubele si jandarmii. In lipsa de prada, s-au dat jos bannerele cu Ponta. Primul a fost tras de pe un stalp de iluminare. Incepuse  sa se clatine si atunci mi s-a facut pentru prima data frica. Ma gandeam ca vor veni jandarmii peste noi. Pentru a da jos al doilea banner, un tanar s-a catarat pe stalp. N-avea un cutit, asa ca a incercat sa rupa sfoara de prindere cu dintii, apoi cu o bricheta. Multimea scanda, fluiera, aplauda. A durat doua minute, dar au fost, probabil, cele mai lungi doua minute pentru el. A fost un fel de daramare a statuii lui Stalin. Firele s-au rupt, bannerul a cazut si Ponta a fost calcat in picioare.

N-aveam semnal si nu puteam tine legatura cu cei de acasa, pentru a afla stirile, asa ca unul dintre prieteni si-a facut telefonul hotspot. Inapoi pe Facebook cu vesti proapete din strada.

Ne-am intors la guvern. Eram si mai multi…si mai creativi 🙂

poza 4

 

 

 

 

 

 

 

 

Stiam ca Iohannis a castigat, asa ca ne-am permis sa mergem la o bere in Centrul Vechi. Cam asa era de gol intr-o duminica seara:

poza 5

 

 

 

 

 

 

 

 

Cei din diaspora au fost minunati! Datorita lor ne-am trezit. Chiar daca nu au reusit sa voteze, au un merit in mobilizarea romanilor din tara. Am demonstrat ca suntem capabili de schimbare! Am reusit impreuna!

Mai avem de trecut un hop: e posibil ca Iohannis sa fie declarat incompatibil. Orice om inteligent stie ca asta ar aduce oamenii inapoi in strada si atunci nu vor mai fi pasnici. Am certitudinea ca totul va fi bine. Am stiut si azi asta.

Aceste alegeri nu au fost pierdute de Ponta, au fost pierdute de PSD. N-ati putut voi fura, cat am putut noi vota. Am un mesaj special pentru Firea. Eu nu obisnuitesc sa jignesc direct oamenii, dar acum o sa o fac. Firea este proasta, puturos de proasta. A iesit azi cu un zambet larg si cu o atitudine de functionara publica sa ne explice ca sectiile de votare se inchid la 21, conform legii. De asemenea, a avut tupeul sa le reporseze oamenilor din Anglia ca stau ca idiotii la cozi, cand exista sectii de votare goale….Era o sectie de votare din Liverpool. Oamenii din Londra erau niste fraieri, retardati, in viziunea ei. Draga mea, ti-ai pierdut mintile. Problemele personale nu ar trebui sa-ti afecteze discernamantul, insa daca asta s-a intamplat in cazul tau, ia masuri pentru a nu te face de ras in direct. Nu fi penibila!

Anunțuri

Calea ferata Oravita-Anina, Cascada Bigar, Baile Herculane – Drumetie beginner level

Daca vreti sa vi se arate sub ochi imagini de wallpaper, ale unor cai ferate care se pierd in tuneluri de verdeata, atunci va recomand sa faceti o drumetie pe calea ferata Oravita-Anina. Tot de wallpaper e si cascada Bigar…, statiunea Baile Herculane e mai degraba carte postala comunista

Eu nu sunt o curajoasa cand vine vorba de plecat prin munti si mi-e frica de inaltimi. Imi place sa ma pastrez la nivelul marii si sa stiu ca pamantul nu are cum sa-mi fuga de sub picioare (ori sa fug eu de pe pamant in vreo groapa/rapa/prapastie). Nu sunt gagica care pleaca cu ghiozdanul in spate si bocanci de munte spre a cuceri crestele. Mi-am dorit mereu sa fiu, insa m-am impacat cu ideea ca am alte calitati. Ma cuprinde o panica bolnava cand ma aflu la intaltime, greu de inteles de persoane care nu trec prin acelasi chin. Am fost copilul care nu se urca niciodata pana in varful ciresului, ci se catara putin ca sa nu ramane cu poala goala si ma coborau ai mei in brate din pod, pentru ca mi se parea ca piciorul meu nu poate ajunge pe prima scandura a scarii. Din fericire, in ultima vreme am gasit modalitati de a ma aventura prin natura fara sa-mi tremure chilotii la vederea haului de langa mine.

Calea ferata Oravita-Anina

Am plecat vreo 8 pe drumul caii ferate Anina-Oravita. De ce am ales acest traseu? Luna trecut circula un zvon ca ar urma sa se desfiinteze aceasta ruta si ne-am dorit sa prindem ultimele trenuri care vor mai „ciu-ciui” pe fiarele invechite.

IMAG1427

„Linia ferată Oravita-Anina este a cincea cale ferată de pe teritoriul României, respectiv prima cale ferată montană şi mulţi vor fi de acord, poate şi cea mai frumoasă. Construita in timpul Imperiului Austriac, reprezintă un monument cultural unic in România precum şi o realizare tehnică deosebită. A primit supranumele de ‘Semmeringul banatean’ fiind construită la doar câţiva ani după faimoasa cale ferată ‘Semmering’ din Austria. Acestea sunt date pur istorice, care nu spun nimic despre experiența antrenantă de a calatori pe acest traseu. Orice pasionat de trenuri cât şi iubitorii de excursii montane ar trebui să parcurgă traseul macar o data in viaţă.”

Partea buna e ca nu ai cum sa te ratacesti, pentru ca urmaresti cursul caii ferate. Partea proasta e ca incepi sa vezi in dungi dupa atatea traverse.

WP_20140502_005

Intial am fi vrut sa mergem pe jos cei 34 km de la Oravita la Anina. A fost o decizie buna sa nu facem asta, ci sa pornim de la Halta Lisava. De acolo incepe distractia cu tuneluri si viaducte inalte. Stiam ca urmeaza un tunel de vreo 700 de m, fiind vreo 14 la numar. Spoiler alert: cel mai lung tunel, cel de vreo 700 m, este dupa Garliste, printre ultimele de care veti da, daca porniti in aceeasi directie. Spoiler alert 2: nu e nimic interesant, provocator ori infricosator. Este drept si puteti vedea luminita de la capat. Daca alegeti traseul asta, o sa va dati seama ca e mai distractiv sa nu stii unde e luminita de la capatul tunelului.

Casa din Garliste care anunta tunelul cel mare

Casa din Garliste care anunta tunelul cel mare

Ne-a plouat de 7329 de ori. Am fost uzi pana la piele, uscati de soare si plouati din nou. Nu ma mai spalase de ceva timp ploaia in asa hal si am simtit un sentiment de eliberare. Mare gest de salbaticie din partea mea.

Reprezentativ si prezent in mai toate imaginile care promoveaza calea ferata este viaductul Jitiu cu o inaltime de 37 de metri. Sunt niste scari langa viaduct, care fac cam ceea ce fac toate scarile: te duc jos. No adventure there, insa e de bifat si asta.

Am aflat dinainte ca cele 3 mari pericole sunt: trenul, ursul si vipera. De tren am scapat plecand pe la 11 30 din Lisava si ajungand pe la 17: 15 in Anina, adica inaintea trenului de 17:30 care intarziase. Pentru urs pregatisem eu, opusul lui Bear Grylls, un spray si o bricheta. Daca venea ursul ma gandeam ca aprindeam bricheta si apasam pe spay, caci animalele se sperie de foc (n-am facut asta niciodata inainte, insa aveam certutidinea ca-mi va iesi la intalnirea cu ursul). Pentru vipera, n-aveam nicun plan, poate tot spray-ul. Am ajuns la concluzia ca prefer sa fiu muscata de vipera, decat sa fiu atacata de urs, macar o sa mor intreaga sau o sa traiesc la fel de intreaga. Am fost scutiti intalnirea cu pericolele si toata excursia mi-a dat un sentiment de pasire in Rai…un Rai cu multa ploaie.

La gara din Anina te intorci in timp, un timp in care biletele erau completate manual…(8 bilete completate manual), iar vagoanele de tren au soba si bancute din lemn.

Am ajuns inapoi la Lisava cu trenul. Una din micile bucurii ale vietii: sa te schimbi de haine ude si murdare.

Pentru  mai multe informatii despre istoria Caii ferate aveti aici un site decent si aici o pagina de Facebook la care sa dati like.

Cascada Bigar

Pe drumul dinspre Bozovici spre Oravita, exact la sosea, gasiti una dintre cele mai frumoase cascade de pe planeta (!!!), conform unor topuri facute de diversi internauti. Ia uitati aici ce spune huffingtonpost.com despre ea. Asa ca, opriti masina si clatiti-va ochii. Nu opriti masina chiar in fata, ca sa nu fie asta ultimul lucru pe care-l vedeti in viata. La 200 de metri distanta este o parcare foarte ok.

In ultimul an a devenit vedeta pe internet si are foarte multi vizitatori. Inainte sa se posteze stiri pe 9gag despre Cascada Bigar, nu se ingramadea nimeni la ea. Intrarea e momentan 2,5 lei si exista planuri de amenajare.

Iata cateva imagini #nofilter, adica facute cu telefonul

Baile Herculane

Statiunea iti da senzatia de om venit prea tarziu la party. Ajungi acolo si vezi totul in ruine, ti se pare ca ai venit dupa ce s-a spart toata gasca si tu mai vezi doar ramasitele distractiei. Ramasitele unei statiuni candva celebra, cu cladiri de patrimoniu lasate in paragina.

Totul pare trist in Baile Herculane. E un monument al nepasarii!

Am gasit si una dintre cele mai proaste serviri pe care le-am intalnit vreodata in viata, la Grota Haiducilor.

Protozoarele de bazin

Un specimen ce ar trebui adaugat in viitorul atlas de mitocanie urbana.

Vine la bazin si se tolaneste pe sezlong, in timp ce vorbeste la cele doua telefoane smartfon (unul bineinteles ca e iPhone). De cele mai multe ori, telefoanele sunt mai inteligente decat ei. Altfel spus, sunt niste vietati care-si poarta creierelel in buzunar. Are un fizic masiv, cu un strat consistent de grasime care sa-l tina la suprafata atunci cand se mai baga in apa, dar ii este prea lene sa inoate. Dupa marimea burtii, stim deja ca e suspect de diabet si ca-l paste un stop cardiac in viitorul apropiat, plus dureri de spate, plus hemoroizi, poate un cancer de colon. Dupa marimea cefei si a tatuajului tribal de pe bratul drept, stim deja ca e din Ghencea ori de prin imprejurimi.

Miercuri:

Suparat ca i-au fost stropite telefoanele, in timp ce vorbea la ele de pe marginea bazinului, organismul nostru striga infuriat:

– Heeeei! Ia uite ce mi-ai facut la telefoane!

Vede ca nu-l baga nimeni in seama, la prima strigare, mai deschide gura o data:

– Heeei! Mi-ai udat telefonul, ia uite ce stropesti. Inoata si tu mai incet

Inot un pic spre el si-i raspund:

– Stiti….Suntem la bazin! Aici oamenii inoata, nu vorbesc la telefon!

– Ce spui? imi replica provocator, incercand sa vada daca mai am inca o data indrazneala sa-i raspund.

– Am spus ca sunteti la bazin. Aici se inoata! Ar fi bine sa vorbiti la telefon in alta parte

– Unde in alta parte? Eu vreau sa vorbesc aici!

– Atunci va puteti muta pe un sezlong de la capatul bazinului, nu pe marginea lui….

– Ei ma mut! (de ce sa mute vreo pulpa din aia grasa, vreun centimetru, ca doar e la sala…..) Acolo scrie inot usor!!  Nu suntem la bazin olimpic aici!

…Mi-am continuat drumul si am incercat sa-l ignor. El a continuat sa vorbeasca la telefon. Am observat ca foarte multi oameni vorbesc la telefon pe marginea bazinului…

Luni:

O noua zi la bazin. Pe la 22 e aproape gol vestiarul. Ma bag in sauna cu aburi si ma mai uit din cand in cand la beculetul albastru care se aprinde cam o data la 30 de secunde. E hipnotizant. In 10 minute sunt ca noua si ma indrept ca bag cateva ture.

Vreo 3 oameni la apa si vreo doi pe sezlong. Cine era unul dintre insii de pe sezlong? Prietenul nostru „ceafa lata”.

Gasesc un culoar si-mi vad de treaba mea, cum e normal sa se intample cand te duci la sala….Ei bine, nu gandim toti asa. Nu fac 4 ture, ca vad hipopotamul cum se baga la apa sa se ude un pic, dupa care isi gaseste loc de relaxare fix langa capaatul culoarului meu si-mi spune:

(Daca ar exista o lista a replicilor pe care nu vrei SUB NICI O FORMA sa le auzi la sala, asta ar fi cap, antet, bolduit si scris cu rosu. As prefera sa-mi spuna cineva ca m-am cam ingrasat)

– Singurica?

– Da.

– Unde e prietenul?

– Nu a putut sa vina

Plec si regret ca nu sunt intr-o forma indeajuns de buna incat sa nu am nevoie de pauze la capatul bazinului. Inevitabil revin. Celalalt culoar era ocupat…

– S-a rupt ata asta!

Adica sfoara care desparte culoarele de inot…Evident ca era intacta, altfel nu ar mai fi existat culoarele. Ce replica idioata!

– Se gaseste cineva sa o repare!

Plec. Regret. Revin.

– Ai facut si antrenament la sala?

– Nu, am probleme cu piciorul

Plec de tot.

Acest individ a incalcat absolut orice regula de minim bun-simt la bazin! Worldclass!

Cum ai putea oferi servicii de calitate cand ai astfel de clienti carora li se permite accesul in sala? Cum ai putea sa selectezi clientii in astfel de situatii?

Morcheeba, un concert de stanga

Imediat dupa intrarea in scena, Skye cere sa vada publicul. In asteptare si imbibat in fum, oamenii raspund anemici. Intreaba apoi „What’s this gap over here?”, aratand catre spatiul dintre gold si silver. „Why is there a gap?”, repeta ea. La gold, vreo doi oameni ridica mana si freaca degetul mare de  mijlociu si aratator. „Oh, it’s about the money!”, se lamureste ea.

Canta prima melodie dupa care cere ca gap-ul sa dispara: „I want us to be together, I don’t want us to be segregated”. Silverul incepe sa fluiere a aprobare, o revolutie urmeaza sa se produca. Nu stiu daca in alta tara s-ar fi intamplat la fel, insa oamenii simteau cumva ca se face dreptate. Organizatorii nu au scos gardul despartitor de la prima solicitare, asa ca Skye a iesit de pe scena spunand ca se intoarce doar daca vom fi „together, it’s much more fun that way”. And it was! „zidul s-a daramat”, silverul a invadat goldul, clasele s-au reunit, era egalitate…desi unii platisera mai mult. Asa-i in tenis! Se intoarce pe scena si spune „In don’t like the golden circle!”.

Socialismul a invins capitalismul.

Eu cred ca prea multa egalitate strica, insa decizia din seara de miercuri a fost inofensiva, mai ales ca la gold erau vreo 6 randuri.

Morcheeba („drumul catre marijuana”, dupa etimologia numelui) au adus o pace de tree hugger intre spectatori, ca un joint – de scurta durata, nu foarte puternic, insa indeajuns pentru a fi memorabil.  Este o trupa simpatica, asta e cel mai potrivit adjectiv. Mereu cu zambetul pe buze, relaxati, naturali, fara sincope, totul a decurs cat se putea de fluid. Skye era toata un zambet, cumva negrii par mai fericiti atunci cand sunt fericiti, rad cu toti dintii sau dintii sunt mai vizibili prin contrast (mami, de ce nu fac negrii reclama la pasta de dinti?). Dincolo de asta, rasul ei era ca un clinchet, rasul acela din filme folosit ca ecou, asemanator cu cel al copiilor, zglobiu si molipsitor. O trupa ca Morcheeba, care nu face mare show, lasa toata greutatea entertaimentului pe solista, iar Sky cu siguranta „s-a ocupat”: a semnat cateva albume din public, a luat telefonul unuia si s-a filmat cu el in timp ce canta…ca sa aiba si omu’ ce pune pe youtube, a fost draguta si feminina.

All in all, concertul a fost foarte ok. Skye are o voce perfecta, e una dintre vocile mele preferate.

Evenimentul a fost la Arenele Romane, intr-un cort foarte incalzit. Astept cu interes momentul in care nu se va mai fuma in spatiile inchise fara ventilatie, deoarece e irespirabil. Aceasta este dorinta mea de fumatoare, pentru ca-mi place sa fiu activa, nu pasiva.

Parca-mi place mai mult melodia asta de cand am auzit-o in concert:

La mulţi ani, România!

M-am născut într-o ţară de minunată!

Sunt înconjurată de oameni inteligenţi, plini de umor şi frumoşi. Oameni care ştiu să petreacă până la 5 dimineaţa şi să-şi trăiscă viaţa cu pasiune. Uau ce combinaţie!

Am climă temperată. Vara mă încălzesc la soare, iarna mă bălăcesc în zăpadă şi am Crăciunul alb. Chiar de a venit încălzirea globală cu nişte modificări, tot e mai bine la noi.

Relief variat: şi munte şi mare la o distanţă de 400 km. Asta chiar că e noroc!

Avem tradiţii şi superstiţii care ne învăluie în poveste şi care lasă cu gura căscată orice străin. Ca să nu mai vorbim de bucate delicioase, care n-aduc sănătate, dar bucură papila si sufletul. 😛

Cel mai bun lucru: INTERNET DE MARE VITEZA!!!!

În nicio altă ţară nu voi fi primită ca aici, nu voi găsi prieteni buni ca aici. Nu voi şti vreodată o altă limbă, la fel de bine ca limba română.

Cred cu tărie că poţi reuşi oriunde în lume. Viaţa frumoasă este construită de mâna omului cu muncă şi pasiune. De ce aş pleca, când am aici toate datele pentru o existenţă magnifică!

La mulţi ani, România! Te iubeeeeeeeesc!

Update: Cei de la McCann Erckson au facut pentru ciocolata ROM Autentic o campanie de schimbare a imaginii Romaniei pe net. Atunci cand cautam pe Google „romanii sunt…” avem variante automate date de Google, cum ar fi paduchiosi…Ca sa schimbam asta ROM ne invita sa dam cat mai multe cautati pentru „romanii sunt destepti”.

Participati si voi la schimbarea imaginii romaniei pe internet intrand pe romaniisuntdestepti.ro

Reclama PA&CO in timpul stirilor Antena 3

La stirile Antena 3 de la 0:00 este difuzata o stire despre implicarea fundatiei Mereu Aproape in ajutorarea sinistratilor din Moldova, ramasi fara case dupa inundatiile de asta vara. Pana aici totul bine, frumos si deontologic. Intelegem ca au fost construite case. Case, case, dar cine le-a pus parchet?!!!!! Pariu ca intrebarea asta va statea pe varful limbii?  Daca-ti ia apa casa si calu, te intrebi, cum dracu’ iti pui parchet? Logic! Antena 3 ne ajuta si face o super-reclama, in corpul stirii, parchetului de la firma PA&CO. Cadre din uzina cu un domn care ne informeaza despre sistemul „tip click” de montare a parchetului, adus pentru prima data in Europa de catre PA&CO (intr-o stire despre sinistrati!!!!). In fundalul fiecarui cadru aparea sigla firmei. Mai pe la final, apare si o batrana sinistrata, care spune ca mai are putin si termina de pus parchetul.

Oamenii traiesc la tara calcand pe huma sau cel mult pe linoleum, iar Antena 3 e preocupata de parchet.

Disclaimer: Apreciez orice initiativa care le face viata mai buna oamenilor aflati in suferinta. E de dorit sa fie facuta in anonimat, dar putem trece cu vederea mentionarea bunului samaritean, in conditiile in care se face cu decenta. Treaba asta cu parchetul bate la ochi, e prea evidenta, sfideaza. Poate PA&CO a donat mai mult decat parchet. Sa fie sanatosi si sa le mearga firma unsa!

Depre PA&CO si felul in care ei inteleg PR-ul, ma doare-n cot! M-a deranjat Antena 3, care pentru ajutorul oferit fundatiei Mereu Aproape, baga o reclama de tot rahatu’ turcesc in timpul unui gen esential pentru existenta sa „stirea”. Intr-adevar si banii sunt esentiali pentru existenta sa.

PA&CO este firma Domnului Costel Casuneanu, care, dupa cum deja ati aflat, produc SI parchet cu „sistem click”.

Satul romanesc in imagini, doua la numar

Mai jos este imaginea din head, in toata marinimia sa. Am mai gasit si alte picturi/fotografii, dar aceasta surprinde atat de bine satul romanesc, care graviteaza in jurul biseriicii. Satul romanesc, plin de superstitii, pomeni, sarbatori…etc.

Satul romanesc, Ana-Maria Sandu

Autoarea este Ana-Maria Sandu, insa nu am dat de  mai multe informatii despre ea. As spune ca e o tanara, chiar foarte frageda, dar talentata si cu un foarte bun simt al observatiei.

 

 

 

 

 

 

Iar asta mi-a placut, am pastrat-o, am postat-o.

Gheorghe Ciobanu

Este pictata de Gheorghe Ciobanu. Mai multe informatii despre dansul aici. Mai multe informatii despre sat, biserici, dumnezei&Co, intr-un post viitor. Asta-i destul de colorat.