Cand simti ca pierzi controlul, Don’t Move

Don't_Move(2004)Dupa o zapuseala ca-n La Tiganci, sa deschizi geamurile larg, sa-ti torni un pahar de vin, sa-l lasi pe betivul de Tom Waits sa cante si sa-ti tragi un scaun langa pervazul balconului, cat sa te atinga putin ploaia pe-un picior, pare sa fie momentul urban perfect.

La fel de abundente ca ploaia din seara asta am inteles ca au fost si bocetele la citirea cartii „Non ti muovere”, scrisa de Margaret Mazzantini.

Margareta noastra este doar sotia lui Sergio Castellitto, regizorul filmului Don’t Move.

Ce vrea sa spuna autoarea si apoi regizorul: ca un domn cu o nevasta nu doar frumoasa, ci superbuna, desteapta si devreme acasa (Claudia Gerini), intr-o zi torida ca-n La Tiganci, ramas in pana printr-o mahala, o descopera pe Italia. Nu tara, ci o fatuca usor cracanata, incercanata si cu o fata de Sfanta Vineri, dar cu un corp de Penelope Cruz. Caci da, Penelope Cuz joaca superb rolul curvei de mana a doua.

Eu astept cu interes un film despre povestea de dragoste imposibila dintre o corporatista si un antreprenor, insa, intre timp, s-a facut filmul despre povestea de dragoste posibila dintre un mare medic si o vanzatoare de tigari urata cu crengi.

Don’t move” e despre multele momente in care vrei ca lumea sa stea in loc, pentru ca pierzi controlul: cand cineva urmeaza sa-ti dea o veste proasta si stii asta, cand copilul tau are un accident, cand te-ai indragostit, cand vrei sa fii un animal, cand un om moare si nu poti face nimic si tot asa.

S-ar putea sa fie un film care sa fi adunat toate dramele lumii in cele doua personaje si in povestea lor.

Spre intristare, spre introspectie, spre descoperire si spre orice altceva ar trezi in voi, va recomand filmul Don’t Move. Daca nu pentru altceva, macar pentru o Penelope Cruz senzationala si pentru tatele ei la fel de senzationale. Daca va atrage, Sergio Castellitto are vreo doua iesiri de American Psycho. Da da, regizorul este si actorul din rolul principal. Permiteti-mi sa cred ca a avut o fantezie cu Penelope.

La final de film m-am intrebat care-i rolul mai bun: Italia, amanta, sau Elsa, sotia? Pentru toti cei tentati sa raspunda Timoteo, stati linistiti, ca nimeni nu ieste fericit din povestea asta. De reflectat.

Enjoy si nu uitati ca viata e frumoasa, monogamia nu exista, fidelitatea e o alegere, iar alegerile, la fel ca oamenii, se schimba in timp.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s