Recuperare pentru Oscaruri: Spotlight in the spotlight

SPOTLIGHTN-am apucat sa vad majoritatea filmelor de Oscar de anul asta, asa ca fac un maraton. Mi-am instalat dormitorul pe canapea, stau sub pilota si bag doze mari de Hollywood. Deja am bifat 3 dintre ele si n-am inteles ce-i asa de „Best Picture” la dansele. Cand le vezi buchet, ai o imagine mult mai buna. Sa incepem:

Azi avem Spotlight in the spotlight :D.

Oscarurile aveau nevoie de „a true story”, asa ca au primit-o: o mana de jurnalisti de la The Boston Globe investigheaza cazurile copiilor molestati de preoti catolici in Boston.

O foarte buna lectie despre agenda publica si felul in care toata munca pentru o poveste poate fi pusa in pericol din cauza unui „next big thing”. In cazul asta a fost the biggest possible.

Just a fun fact to think about: filmul a fost lansat pe 25 noiembrie 2015, foarte aproape de Craciun. Eu inteleg ca au vrut sa intre in linie pentru Oscaruri, dar nu era ideea sa faci cunoscut cazul asta? Intr-o perioada in care toata lumea se gandeste la nasterea lui Iisus, tu lansezi o poveste despre preoti catolici pedofili? Ce crezi ca se va intampla cu ea?

La final, iti ingheata inima vazand 3 ecrane cu o lista pe 3 coloane de orase, din America, in care s-au descoperit astfel de cazuri.

Drept urmare, n-a existat scop nobil sau a existat, insa a murit la intrarea in cinematografe.

Ce-a existat atunci? Actorii au fost decenti, dar, cu exceptia lui Mark Ruffalo, nu prea a iesit nimeni in evidenta. Am tot asteptat amenintari de la Biserica Catolica, impuscaturi

de nicaieri, case sparte, apartamente devastate. Nimic. Nici cliseele de la Holllywood nu mai sunt ce au fost, nici prefericitii catolici nu-s spioni.

All in all, uitati-va pentru cazul in care mai aveati vreo indoiala ca abstinenta naste monstri.

Anunțuri

Momentul Pepsi sau caderea unui copy de pe Magheru

Pepsi sarbartoreste 50 de ani in Romania. Bravo lor! Unul dintre copy-urile campaniei, „Filmul e un moment. Ignora-l”, n-a fost pe placul ochilor mai cinefili. Mica valvataie a pornit de la acest post:

Au urmat multe share-uri si multa indignare. Da, intelegem mesajul, intelegem ca te pierzi in ochii ei in asa hal, incat nu vrei sa te mai uiti la film. Credeti-ma, doi oameni care s-au dus la cinema sa vada un film anume vor gasi satisfactie mai mare in a comenta grimasele lui Jake Gyllenhaal, vor fi ocupati sa-si dea cu parerea, sa enerveze vecinii de scaun, dar nu o sa aiba chef de giugiuleli. Alea sunt pentru acasa.

„Tinerii din ziua de azi”

Nu te duci la un film bun ca sa te mangai pe obraz si aici incepe subiectul sensibil.

Stiti voi aia cu „tinerii din ziua de azi?” Ei bine, multi dintre tinerii si mai putin tinerii din ziua de azi au transformat mersul la cinema intr-o treaba usurica. Iei o floricica la suprapret, mai iei o portie de nachos si lasi filmul sa curga in timp ce te gandesti la lista de cumparaturi, la tipul pe care l-ai vazut la coada, la rezumatul pentru Baltagul si la alte preocupari lumesti. Dupa asta, le spui tuturor ca filmele romanesti sunt de rahat, filmele europene sunt plictisitoare si tu nu dai bani pe mizerii, preferi sa platesti pentru Grown Ups 5 3D. Filmul nu mai e o experienta care te misca, din care tragi niste invataminte, ci e o activitate de la care pleci cu mintea libera, de parca ai pleca de la non-stop, dupa ce ti-ai cumparat un pachet de gume.

Nu spun ca ar trebui sa te duci la festivaluri, sa ignori filmele „comerciale” si sa devii, brusc, fan Tarkovsky, dar macar sa dai o mica importanta cinematografiei si desfasurarii din forte din spatele unui film. De aceea ne suparam cand cineva ne sfatuieste sa ignoram filmul. Prea multi oameni fac asta deja, haideti sa nu-i impingem si mai aproape de prapastie.

Cinema Scala

Acel vizual, intins pe tot Ciclopul, era la cativa metri de intrarea in ceea ce a ramas din sala de cinema Scala. Da, undeva intre cladirea Ciclop si magazinul Vodafone e o usita atat de mica, incat e foarte probabil sa n-aveti habar ca exista. Pe acolo intri in Scala, ai crede ca esti Alice si ajungi in Tara Minunilor. Nu. Despre halul in care functioneaza Scala, pe timp de iarna, am scris aici:

Tinerii „de ieri”

Dupa cum ne-a explicat Pagina de media, Pepsi a revenit, a schimbat mesajul si a spus ca ei faceau referire la tinerii de acum 50 de ani pentru care filmul era un pretext „pentru a se bucura de un sarut, departe de privirile iscoditoare ale celorlati. Erau vremuri cand afisarea in public a afectiunii nu era privita atat de natural precum in zilele noastre.” Ei bine, iata „the generation gap” intre tinerii „de ieri” si tinerii din zilele noastre.

Pana la urma, Pepsi a ajuns la concluzia ca „Filmul e un moment. Traieste-l”.

Bineinteles, au aparut oameni care se intreaba de ce ne saltam de fund in sus. Pentru ei, iata o coperta misto a New York Magazine: