Doua locuri la Freak Show

Undercloud

Actul I: Sandalele portocalii

Personaje: Eu, Ana, Sandalele portocalii

Am ras mult la Happy End, insa am iesit cu 10 minute mai devreme ca sa nu intarziem la Freak Show, piesa cu Florin Piersic Jr. Vedem o lunga coada si ne asezam cuminti la ea. Aflam ca spectacolul incepe abia peste 20 de minute. Futu-i. Eterne regrete pentru ca nu am vazut sfarsitul din Happy End. Ne luam o bere si ma veselesc putin. Happy End se terminase si vedeam cum oamenii incep sa iasa si sa se indrepte catre iesire. Noi tot la coada. Ce sa faci la coada? Hai sa intrebam pe cineva daca Happy End a fost cu happy end.

Oprim o domnita singura, tantosa, cu niste sandale portocalii asortate unei genti portocalii, micuta, blonda si cu vreo 5 ani in urma cu moda. Aruncam vreo trei „Auzi, auzi?” pana cand se intoarce catre noi. Imi  este dat sa mi treaca pe la urechi cel mai prost rezumat pe care cineva mi l-a facut vreodata.  A inceput sa vorbeasca fara sa respire, ca dupa un antrenament greu si sa arunce cuvinte dezlegate (Spoiler alert!!!): „Avea pastile…si a venit Moartea, Moartea cu coasa si a plecat si arata asa la public (adica degetele mijlocii de la ambele maini).”

Actul II: Doua locuri 

Personaje:  Eu, Ana, Fata mignona,  Blondul, Fata cu ie, Niko Nitai

Intram la Freak Show dupa o coada de vreo 150 de persoane si vreo 20 de minute de asteptare. Pe partea stanga foarte multe locuri libere, inclusiv in fata. Ce fericire! Ma arunc spre ele. Ne asezam pe randul 3, cam pe cele 5 locuri din margine. Nu incepuse spectacolul, dar incepuse foiala pe la noi. Retineti ca eu ma veselisem deja: o data de la bere si a doua oara de la sandelele portocalii cu cel mai prost rezumat.

Sa o luam schematic, pentru a pune ordine in haos.

  1. Ana incepe o poveste oarecare.
  2. Eu o intrerup incercand sa fac o gluma proasta si ma hlizesc un pic bucuroasa ca am intrerupt-o.
  3. Ana continua povestea oarecare.
  4. Domnisoara de langa mine, sa-i zicem Fata mignona, se ridica si-mi spune ca vrea sa treaca pe locul din fata mea, pe diagonala de ea, in randul urmator. Fata mignona: „Imi dati voie, va rog? as vrea sa trec acolo”. Eu: „Si? Vrei sa sari?” Fata mignona zambeste jovial si ma roaga sa ma ridic. Ne ridicam. Ii intrerupe Anei povestea oarecare.
  5. Dupa plecarea Fetei mignone langa mine raman doua locuri libere, erau mai spre centru.
  6. Ne ridicam si ne mutam pe cele doua locuri mai la dreapta, cand imi dau seama ca am in fata o matahala blonda, cu o freza nazista, din aia cu suvita intr-o parte si cu ochelari de hipster. Credeam ca doar cheliosii au ceafa lata, dar nu e este asa. Ii vom spune in continuare Blondul. Nu vedeam nimic in fata. Probabil ca Blondul a fost motivul pentru care Fata mignona a plecat.
  7. Ne mutam inapoi pe locurile intiale, langa mine raman cele doua locuri libere. Ana cred ca reincepe povestea oarecare.
  8. Fata mignona pleaca de pe locul din fata mea, asa ca si acela ramane liber.
  9. La marginea randului nostru apare Niko Nitai, un personaj cu un par mare blond imbatranit si cu o barba strufoasa. Era insotit de o voluntara care ne intreaba daca sunt libere cele doua locuri libere de langa mine. Ii spun ca da.
  10. Ne ridicam pentru ca domnul Niko Nitai sa intre. Daca Ana a inceput povestea oarecare, atunci i-o intrerupe.
  11. Domnul Niko Nitai se aseaza si observa ca Blondull ii ocupa tot campul vizual. Se ridica in picioare si vede locul din fata mea, pe diagonala de el, in randul urmator.
  12. Daca Fata mignona n-a vrut, domnul Niko Nitai sare. Eu nu i-am zis nimic.
  13. Eu ma intreb ce dracu se intampla. Ne hotaram sa declaram cele doua locuri ocupate pentru viitori doritori. N-au mai fost doritori.
  14. Domnul Niko Nitai pleaca de pe locul din fata mea, asa ca ramane din nou liber. Se aseaza pe primul rand, fix pe mijloc.
  15. Vazand locul liber din fata mea, Blondul se gandeste sa se mute…
  16. Dupa aceasta comedie, Blondul, cel care a alungat atatia oameni, a ajuns in fata mea.
  17. Rad cu lacrimi, ceea ce se intampla era ireal. Un spectator din spatele meu, mai negrut la ten, dar nu tiganos (ii vom spune Brunetul) a vazut toata parada, zambea si el. Ma sfatuieste sa  ma mut pe cele doua locuri libere. Un detaliu foarte important: Brunetul doar zambea, caci in actul III va rade…
  18. Puteam sa ma mut, dar nu mai aveam chef, vedeam perfect spre microfonul de pe scena. A fost o decizie ce mi-a pecetluit destinul.
  19. Langa mine au ramas doua locuri libere, imediat dupa ele era Fata cu ie.

Actul III: Rasul in ritm si in „Awwww!”

Personaje: Brunetul, Niko Nitai

DSC_4652

Sursa foto: undercloud.ro

Incepe spectacolul si Florin Piersic Jr. flutura niste desene cu penisuri pe ele. Eu nu-i gustam foarte mult glumele, nici sala nu prea radea, era chiar liniste.

Un „Hă! Hă! Hă!” retardat, scurt, rupe ritmul. Brunetul din spate se distra. Dupa acest moment s-a lasat liniste, sala l-a acceptat.

Apoi un „Ha!” si mai scurt, parca intrerupt de-un dirijor printr-o miscare din incheietura. Nu era in 3 timpi ca cel al Brunetului, era la obiect, era constatator, era un fel de „Aha!”, era al domnului Niko Nitai, din primul rand. Din nou liniste, sala l-a acceptat si pe el.

La al doilea „Hă! Hă! Hă!” de la Brunet am izbucnit cu totii. Lumea nu mai radea la glumele lui Piersic, radea de rasul Brunetului si apoi de rasul lui Niko Nitai. Chiar si Piersic zambea de scena.

Intre toate penisurile, o singura data apare o inimioara intre plansele lui Piersic (e in imagine) si o tipa exclama, tot in linistea salii un „Awwwwww!”. Din sala izbucneste.

Puteam face un cantecel: „Hă! Hă! Hă!” – „Ha!” – „Hă! Hă! Hă!” – „Ha!” –  „Awwwwww!” – „Hă! Hă! Hă!” – „Ha!” – „Hă! Hă! Hă!” – „Ha!”.

Am dus-o asa in prima bucata din piesa, razand de rasul lor.

Actul IV: Ochelarista

Personaje: Fata cu ie

Vine momentul pe care eu il detest in teatru, implicarea publicului in piesa. Piersic se aseaza in fata scaunelor de pe primul rand, reflectorul cade pe el si incepe sa strige. Intinde un cartenetel spre cineva.

Piersic in pielea unui Freak oarecare: „Da, ochelaristo, cu tine vorbesc!” si ii intinde un carnetel Fetei cu ie. Pe toate foile erau desenate X-uri. „Zi al cui e carnetelul!”

Fata cu ie cauta prin foi. Ma gandeam ca trebuie sa fie foarte greu, al cui dracu sa fie carnetelul? Reflectorul era pe ea si trebuia sa dea un raspuns cool, l-a ratat. „Al lui Mircea Badea?” zice ea.

Piersic in pielea unui Freak oarecare: „Ce gusturi proaste ai! Nu mai rade ca proasta, al cui e carnetelul?”

Fata cu ie rateaza si urmatorul moment: „Al lui Basescu?”

In tot acest timp ma gandeam ca am fost salvata de distanta celor doua locuri libere. Eu trebuia sa fiu langa Fata cu ie, langa cea careia Piersic ii zicea acum „ochelarista” si spre care striga „Nu mai rade ca proasta!”. Daca stateam langa ea poate ma alegea pe mine…Probabil ca n-as mai fi venit la teatru o perioada.

A fost o seara ciudata, un Freak Show.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s