Ida, curva sau sfanta? This is the question!

idaDaca vreodata horoscopul a spus vreun adevar, a fost acela ca Varsatorii sunt iubitori de libertate. Nu stiu daca m-am nascut iubind libertatea, daca e o gena diferita pentru astfel de spirite sau daca m-am educat sa gandesc asa, dupa multele horoscopuri citite in adolescenta in incercarea descoperirii de sine. Un lucru este cert, nu puteam rata filmele despre libertate de la CinePolska, festivalul de film polonez.

Mi-am dorit de mult sa merg singura la cinema si nu cred ca puteam face o alegere mai buna a filmului. M-am dus singura sa vad Ida. M-am asezat in primele randuri, pe mijloc.

Filmul a rulat la Cinema Elvire Popesco, din cadrul Instutului Francez. Un distins domn a considerat potrivit sa ne intampine cu un discurs in franceza. Nu m am hotarat inca daca e o dovada de nepolitete fata de publicul nonfrancofon sau o nota de noblete data de eleganta limbii franceze. Frustrarile isi aveau loc in fata unui film despre o viitoare calugarita. Le aveam si eu. Intrasem in atmosfera.

Ida e filmat alb-negru. Albul si negrul auster al manastirii, albul si negrul misterios al barurilor de jazz. Incepe cu scena mesei si a sunetului tacamurilor lovite in farfurie. Tacerea e apasatoare in cantecul lingurilor. Am experimentat asta. Elefantii albi zburda prin camera, fiecare om se pierde in ganduri, in miscari sacadate si repetitive.

Este dominat de cuplul Ida si Wanda, matusa ei. Sfanta si curva. Fata cuminte, umila, care se roaga si-si pleaca privirea si femeia cinica, agresiva, dependenta, pentru care nu exista Dumnezeu. Antagonismul celor doua aduce notele de umor necesare unui film extrem de emotionant. Pleaca impreuna pentru a afla circumstantele in care au murit parintii Idei. Evrei. Ajung intr-o calatorie de descorperire a identitatii Idei, care are de ales intre calugarie si tentatiile lumii reale. Probabil fiecare dintre spectatori a descoperit un drum diferit catre libertate in acest film. Asta e frumusetea si pana la urma asta inseamna arta.

„Nici nu stii ce efect ai asupra celor din jur. Nu-i asa?” ii spune un barbat frumoasei Ida. Ispita interzisa.

In general, femeile nu prea stiu ce efect au asupra celor din jur. Imi amintesc perfect prima zi in care un barbat „s-a bagat in seama” pe strada. Aveam 12 ani, eram de mana cu fina mamei mele, care avea vreo 7 ani si mergeam „in zona de jos” a Onestiului. Eram intr-o parcare unde soferii „stau la ocazie” pentru Bacau. Aveam un maieu si pantalonii „cu buzunare” pe care mi-i facuse matusa mea (se purtau pe vremea aia pantalonii cargo, cred ca era moda Sporty Spice). Un barbat care venea din fata mi-a spus: „Buna, ce faci?”. Eu am mers mai departe, asa cum fac de atunci. Fetita ma intreaba: „Il cunosti pe nenea ala?”. Eu am zis ca nu-l cunosc si nu intelegeam de ce vorbeste cu mine un strain. Mi-a ramas stampilata in minte experienta asta. Daca nu ma intreba fetita daca-l cunosc, poate as fi uitat, insa atunci am constientizat ce mi se intamplase. I-am atras atentia unui barbat de pe strada si ma incerca un sentiment de nesiguranta si de repulsie care s-a pastrat pana azi. Simt ca nu am control.

Eram fata cuminte care-si pastra drumul casa-scoala. Am crescut cu ideea ca trebuie sa am 10 pe linie si ca trebuie sa iau mereu premiul 1. Plangeam cu lacrimi innodate in barba cand luam note care-mi „sricau media”. Imi faceam rugaciunile seara si dimineata. Aveam Talisman si iconita sfintita. Am dat capacitatea cu iconita intre foi. Am luat 9 la matematica, desi schimbasem cerneala. Ma ajutase Dumnezeu! Eram un munte de superstitii si din cand in cand mai mergeam la biserica. Niciodata nu calcam in biserica daca eram pe stop, pupam icoane, ma impartaseam si mergeam la spovedanie. Treceam pe sub mese in genunchi si pupam maini paroasse de popa. La Pasti eram prezenti sa „scoatem la cap” si asteptam ca prostii preotii cu orele. Ajunsesem sa ma simt vinovata pentru ca judecam preotii cu straiele lor aurite. La finalul liturghiei preotul incepea cu invatamintele si ne spunea ca in casa Domnului nu putem intra cu haine ponosite si ca Domnului nu-i putem construi o casa simpla. Slava noastra si credinta se traduc in biserici mari, cu candelabre impunatoare. Credeam in Rai si Iad, credeam ca trebuie sa te casatoresti virgina. Aveam multe convingeri si incapatanari. Eram o sfanta!

A fost un moment in liceu cand mi-am dat seama ca rugaciunile sunt o pierdere de timp. Am renuntat usor, usor la tot ceea ce inseamna biserica. Ca un fost om „de interior”, credeti-ma cand va spun ca sunt o atee convinsa. Am ramas cu ceva frumos insa, cunoasterea traditiilor si a obiceiurilor. Acestea fac oamenii diferiti si interesanti. Inca mai merg la tara, la slujba de Pasti.

Am terminat liceul si am ajuns la Bucuresti. Orasul  pierzaniei : )). Aici am descoperit oameni frumosi, care se imbraca colorat. Oameni care rad cu toata gura si care spun ceea ce gandesc. Am descoperit cluburile, barurile si iarba. Tarziu ar zice unii. La momentul potrivit, as spune eu. Cand diseci fiecare moment, cand iti pasa de fiecare om care-ti iese in cale, astfel incat sa-i intelegi si sa-i asculti povestea, cand dansezi de fiecare data de parca ai fi mireasa in dansul mirilor si cand te indragostesti de fiecare dobitoc, ei bine in astfel de momente poti spune ca traiesti cat altii in 100 de ani. In viziunea babelor din biserica, am devenit o curva.

Nu stiu daca e bine sau daca e rau. Stiu doar ca eu imi dau voie mie sa ma schimb oricum, poate sa devin alt om. Daca voi trai pana la 60 de ani poate voi redescoperi credinta. Nu se stie. Imi dau libertate!

Reclame

PSD-istii au pierdut pe mana lor – Jurnal de protestatar incepator

Candva, mi-a spus un medic: „Nu treziti leul care doarme!”. Ei bine, astazi, in Romania a fost trezit un leu care sforaia, dormind lejer in cusca lui. Am fost mult timp in zona noastra de confort, insa avem limitele noastre. Astazi, la Universitate, se striga: „Romania s-a trezit!”

PSD-ul a gresit cu o atitudine excesiv de aroganta. Daca ne-ar fi ajutat sa alegem decent, daca nu si-ar fi batut joc de noi, de dreptul nostru fundamental si daca nu ar fi obligat, practic, prieteni de-ai nostri din afara sa stea in frig pentru a vota, ar fi pierdut cu demnitate. Ar fi avut sansse mai mici sa piarda. Prin actiunile lor, prin atitudinea lor, n-au facut decat sa ne trezeasca, sa ne faca sa iesim la vot si in strada impotriva lor.

Anul asta, am avut de trei ori emotii foarte mari: la referendumul pentru separarea Scotiei, la a doua dezbatere dintre candidati la prezidentiale si pe 16 noiembrie. Cumva, am stiut ca totul va fi in favoarea noastra, ca romanii vor vota cu Iohannis. Am avut mereu incredere in puterea noastra de mobilizare, iata ca #unitisalvam.

Ca sa inteleaga PSD-ul de ce au pierdut pe mana lor, o sa le prezint profilul meu de protestatar. Este prima data cand ies la un protest, nu am fost printre cei care strigau: „Uniti salvam Rosia Montana”, insa am ajuns sa spun cu tot sufletul: „Uniti salvam toata Romania!”.  Iata, in ordine cronologica, cum a crescut furia mea:

1. Mi s-a facut scarba de Antena 3. Eu, cea care in 2009-2010 eram fana Mircea Badea

2. M-am ingrozit la afirmatiile Gabrielei Firea. Eu nu am copii si nu vreau sa simt o presiune in acest sens

3. Implicarea bisericii a fost de neacceptat si-mi doresc din suflet sa-l stiu pe Daniel arzand in flacari (metaforic, bineinteles)

4. Oganizarea dezastruoasa a turului 1 al alegerilor in diaspora

5. Atitudinea lui Ponta din timpul dezbaterilor

6. 16.11.2o14 Teodor Melescanu ne spune ca nu e nimeni vinovat pentru situatia din diaspora

7. 16.11.2014 Gabriela Firea comenteaza situatia voturilor din diaspora. Cine e Gabriela Firea?

8. Am inceput sa vorbesc cu o prietena din Paris care a stat la coada, in ploaie torentiala, de la 14 30. Am aflat cand eram deja in strada ca nu a reusit sa voteze!!!!! la 20:50 s-au inchis usile!!!

Am postat masiv pe Facebook si am adunat o gasca de oameni. Am ajuns la Universitate la 19:15. Erau vreo 500 de persoane in fata Teatrului National. Pana cand ne-am adunat noi, grupul de protestatari a plecat catre Guvern. Am pornit si noi pe jos intr-acolo. La Romana am luat un autobuz, insa pe Lascar Catargiu s-a blocat circulatia asa ca am coborat si ne-am alaturat celorlalti oameni care scandau. La guvern, pe langa „Demisia!”, „Hotii!” si „Jos Ponta!” se striga:

Ole! Ole-ole-ole! Mickey Mouse nu mai e!

Daciana, dragostea mea! Dragostea mea! Dragostea mea (pe melodia Yellow submarine)

La un moment dat, a aparut acest domn si toti au inceput sa flueiere si sa aplaude. Dupa moment, multimea s-a indreptat catre sediul PSD.

pancarta

 

 

 

 

 

 

 

 

Drumul nostru catre PSD a fost oprit la intersectia dintre Kiseleff si str Ion Mincu. Era fata noastra un gard, dincolo de care vegheaua dubele si jandarmii. In lipsa de prada, s-au dat jos bannerele cu Ponta. Primul a fost tras de pe un stalp de iluminare. Incepuse  sa se clatine si atunci mi s-a facut pentru prima data frica. Ma gandeam ca vor veni jandarmii peste noi. Pentru a da jos al doilea banner, un tanar s-a catarat pe stalp. N-avea un cutit, asa ca a incercat sa rupa sfoara de prindere cu dintii, apoi cu o bricheta. Multimea scanda, fluiera, aplauda. A durat doua minute, dar au fost, probabil, cele mai lungi doua minute pentru el. A fost un fel de daramare a statuii lui Stalin. Firele s-au rupt, bannerul a cazut si Ponta a fost calcat in picioare.

N-aveam semnal si nu puteam tine legatura cu cei de acasa, pentru a afla stirile, asa ca unul dintre prieteni si-a facut telefonul hotspot. Inapoi pe Facebook cu vesti proapete din strada.

Ne-am intors la guvern. Eram si mai multi…si mai creativi 🙂

poza 4

 

 

 

 

 

 

 

 

Stiam ca Iohannis a castigat, asa ca ne-am permis sa mergem la o bere in Centrul Vechi. Cam asa era de gol intr-o duminica seara:

poza 5

 

 

 

 

 

 

 

 

Cei din diaspora au fost minunati! Datorita lor ne-am trezit. Chiar daca nu au reusit sa voteze, au un merit in mobilizarea romanilor din tara. Am demonstrat ca suntem capabili de schimbare! Am reusit impreuna!

Mai avem de trecut un hop: e posibil ca Iohannis sa fie declarat incompatibil. Orice om inteligent stie ca asta ar aduce oamenii inapoi in strada si atunci nu vor mai fi pasnici. Am certitudinea ca totul va fi bine. Am stiut si azi asta.

Aceste alegeri nu au fost pierdute de Ponta, au fost pierdute de PSD. N-ati putut voi fura, cat am putut noi vota. Am un mesaj special pentru Firea. Eu nu obisnuitesc sa jignesc direct oamenii, dar acum o sa o fac. Firea este proasta, puturos de proasta. A iesit azi cu un zambet larg si cu o atitudine de functionara publica sa ne explice ca sectiile de votare se inchid la 21, conform legii. De asemenea, a avut tupeul sa le reporseze oamenilor din Anglia ca stau ca idiotii la cozi, cand exista sectii de votare goale….Era o sectie de votare din Liverpool. Oamenii din Londra erau niste fraieri, retardati, in viziunea ei. Draga mea, ti-ai pierdut mintile. Problemele personale nu ar trebui sa-ti afecteze discernamantul, insa daca asta s-a intamplat in cazul tau, ia masuri pentru a nu te face de ras in direct. Nu fi penibila!