Nu sunt Tarzan, nu vreau sa traiesc printre animale

Inca nu s-a stins subiectul maidanezilor. Inca mai sunt contestatii, insa se mai cere rabdare, strategii, etc.

Am vazut ca se cuvine sa incepi astfel de argumentari prin exprimarea unei afectiuni aparte fata de caini. Ei bine, eu o sa-mi exprim, in cele ce urmeaza, o afectiune aparte fata de cai. Mie imi plac foarte mult caii. Sunt niste fiinte de o frumusete si armonie rar intalnite la animale. Cand esti in preajma lor ai o senzatie de libertata si parca te linistesti prin simpla lor prezenta. DAR daca as avea vreo 100 de mii de cai (nu 65 de mii) la galop aiurea prin Bucuresti, daca as avea in fiecare zi balega-n drum, daca mi-as mai lua cate o copita din cand in cand, ei bine, as vrea ca acesti cai sa dispara.

1.Diferente de perceptie

Da, cam asta nu inteleg activistii si „iubitorii” de animale. 100.000 inseamna extrem de mult, inseamna ireal de mult. Ei vad animale neajutorate, insa 100 000 de animale, de orice tip (veverite, iepusari dragalasi, catelusi pufosi) pe strazile unui oras sunt de neacceptat, de netolerat. Este necesar sa nu mai existe pe strazi!!

2. De ce nu sunt acesti activisti credibili?

La Stanleybet e ditamai afisul pentru curse de caini. Unde sunt ei, marii iubitori de animale cand trebuie sa starveasca sclavia acestor animale nevinovate. A da, iau apararea unor caini care musca mii de oameni anual in Romania. Cum sa torelezi asa ceva?!!!

Unde sunt iubitorii de animale cand in Romania sunt ‘şpe gradini zoologice insalubre, neconforme cu normele lu’ Peste.  Eu sunt impotriva gradinilor zoologice in general, but hey….Who am I to judge? Eu sunt omul rau care nu mai vrea animale salbatice pe strada.  Da, tigrii stau in custi de 40 metri patrati, probabil pentru ca ei sunt facuti ca sa traiasca in custi. Dragii mei, asta nu este normal! Locul tigrilor nu e in custi, nici al cainilor pe strada, nici invers bineinteles, desi ar fi distractiv. Oare ce s-ar intampla daca ar fi 100 000 de tigri prin Bucuresti?! Just a thought.

3. De ce nu trebuie sa fie pe strada cainii?

Cainii sunt animale, Pana aici stim o treaba. Acest animale au un dezvoltat simt al teritoriului si devin foarte agresivi atunci cand simt ca spatiul ocupat de ei este invadat. Cum actioneaza cand devin agresivi? Ataca, musca, lichideaza. De cele mai multe ori reactioneaza asa, atunci cand sunt in preajma altor caini, in haita….Din nefericire, sunt foarte des in preajma altor caini, fiind cel putin 5 la fiecare 100 m. Devin salbatici, periculosi!

Locul animalelor salbatice nu este pe strada!

4. Care e solutia?

Eu sunt de acord cu trimiterea lor in adaposturi. Sunt de acord cu adoptia lor. Sunt de acord cu sterilizarea lor. Sunt de acord cu realizarea unor campanii de educare a oamenilor, astfel incat sa inteleaga ca nu este ok sa lase cainii in strada. Mai sunt de acord cu disparitia lor de pe strazi in 6 luni.

Avem 100 000 de adaposturi pentru toti cainii din Bucuresti? Nu! costurile ar fi enorme, in orice caz, nici spatiu nu stiu daca avem. Nici nu as avea incredere ca se vor administra corespunzator. Asta insemna ca nici in 6 luni, dar nici in 5 ani nu va fi o solutie.

Persoanele care adopta un caine se angajeaza sa aiba grija de acei caini? Sunt constienti ce presupune ingrijirea unui animal? Sunt amendati in caz contrar? Cum adica sa permita returnarea cainilor? Mi se pare normal ca in conditiile in care tu, iubitor de animale, ai luat decizia rationala si nu aroganta de a adopta un caine sa nu te razgandesti ca un copil razgaiat. Da, sunt de acord cu adoptia si cu amenzile grase in cazul in care nu ingrijesc cainii. Avem 100 000 de oameni dispusi sa adopte cate un caine? Nu. Asta insemna ca nici in 6 luni, dar nici in 5 ani nu va fi o solutie.

Sterilizarea si ce? Sterilizarea si trimiterea lor inapoi pe strazi. PROBLEMA e ca sunt pe strazi si sunt agresivi. Vor continua sa fie agresivi si dupa aceeaa!!! Sterilizarea, gratuita bineinteles, este o solutie doar pentru proprietarii de caini care ar arunca puii in strada. Este aceasta o solutie pentru cei 100 000 de caini care sunt acum pe strazi? Nu, in niciun caz. Asta insemna ca nici in 6 luni, dar nici in 5 ani nu va fi o solutie.

Educarea oamenilor se face in perioade foarte lungi de timp. Pe strada pe care locuiesc acum, de exemplu, oamenii inca mai arunca gunoaiele in strada, astfel ca strada e mereu plina de caini. Pleaca unii vin altii. Dincolo de a-i face pe oameni sa inteleaga de ce e important sa sterilizeze animalele, de ce important sa mai arunce puii in strada, trebuie sa fim constienta ca in Bucuresti se mai arunca gunoaiele la coltul strazii. Pana la organizarea unui sistem prin care fiecare persoana sa primeasca asistenta gratuita atunci cand doreste sa sterilizeze propriul caine sau daca doreste sa scape de pui….va mai trece mult timp. Este aceasta o solutie? Nu pentru urmatorii 7-8 ani. Asta inseamna ca in 6 luni nu va rezolva problema.

Daca am combina aceste 4 solutii, am rezolva problema in 6 luni? NU

Ni se cere rabdare!!!! Raddare sa ce? Rabdare cat? Inca 5 ani? Pentru ca atat va dura cu „solutii inteligente”. Am fost prosti ca am lasat cainii in strada, am fost primitivi.

5. Haideti sa mai fim prosti un pic

Aceasta este o problema care trebuie rezovata RAPID. Nu mai avem timp sa asteptam, nu mai vrem sa asteptam. Solutia rapida, mai rapida decat oricare dintre cele 4 prezentate mai sus este eutanasierea. Cu siguranta, repet, cu siguranta numarul cainilor care vor fi lasati in strada nu va fi egal cu al celor eliminati. Ca sa ma exprim contabiliceste, numarul iesirilor va fi mai mare decat al intrarilor.

Dupa ce miscoram drastic numarul lor, putem sa redevenim destepti, putem apica „solutii inteligente” si orice alte balarii activiste.

6. Am avut si eu aventurile mele cu cainii din Bucuresti…

Dincolo de experientele proprii din cauza carora nu pot sa nu fiu subiectiva, consider ca sunt intreaga la cap, cel putin in cazul asta, si argumentez destul de bine problema.

Iubitorii de animale spun ca nu trebuie sa-ti arati frica, doar atunci devin ei agresivi. Ba mai mult, unii povesteau despre legatura lor stransa cu animalele, despre cum ii maingaie mereu. Pe ei nu i-au muscat niciodata cainii. Imi pare rau ca nu sunt vreun „dog whisperer”, dar nici nu vreau sa fiu. Nu m-am antrenat sa fiu vreun Tarzan sau Bear Grylls in varianta feminina. Nu am un asemenea autocontrol incat sa am capacitatea de a-mi ascunde frica. Imi cer scuze ca am devenit o persoana atat de superficiala si de rupta de „her inner animal”.

Cam la ce simturi ar trebui sa apelez cand vin spre mine doua haite de cate vreo 5 caini noaptea, in Parcul Circului? Cumva nu mai am voie sa merg noaptea in parc, cumva avem drept de proprietate asupra strazilor si parcurilor din Bucuresti doar dupa rasarit si inainte de apus. Cumva sunt cainii un fel de vampiri? Au nascut vreo doua povesti horror pana acum.

Cum am fost muscata pentru prima si, daca am noroc, ultima data

Pentru fiecare om exista „primul blue screen” pe Windows. Prin anul I de facultate l-am avut si eu pentru prima data. Spre rezolvarea problemei, am luat unitatea la brat, literalmente, si am plecat spre Regie, la baietii politehnisti care se pricep. Pe vremea aia, n-aveam laptop. Ma caram cu ditamai desktop-ul pe ruta Onesti – Bucuresti. O cutioaie uriasa cu monitor, unitate si perifericele din dotare. Uite asa o luase Madaluta la pas, cu unitatea in brate, pornind de la metrou Grozavesti catre caminele din Regie.

Pe Strada Orhideelor, unde acum e un picior de-al falnicului pod Basarab era pe vremea aia o „nu-stiu-ce” dezafectata, cu niste porti de tabla, care la in ziua aia erau deschise. Cand am trecut prin fata portii, linistita, vazandu-mi de treaba pe trotuar, vin in spatele meu vreo 4 caini iar unul dintre ei se repede la piciorul meu si ma musca de gamba. Poate am carnea tare, poate am sangele amar, dar imediat s-au dat inapoi si nu au continuat atacul. Nu stiu de ce.

Ca tot romanul, ajunsa in camin am inceput sa ma hlizesc in fata necazurilor mele. Cum fix pe mine, cu unitatea busita, m-au ales sa ma muste? Cat ghinion sa ai? Si cu blue-screen si cu black&blue foot.

A trebuit sa ma duc la Spitalul Coletina si mi-a cam pierit cheful de hlizeala dupa vaccinul antitetanos. Doare ca dracu!

Ce s-a intamplat in drumul catre sarbatorirea zilei de nastere la corporatie

Am petrecut ziua de nastere de vreo 3 ori la Zapp. Este ziua aceea in care te imbraci mai frumos ca-n restul zilelor. Am pastrat si eu traditia, mi-am luat ciorapei, mi-am luat rochita cu volanase (amanunt important) si paltonas. Am mai luat prajiturile si sacosa de sucuri. Cu bratele pline de pachete ma indreptam spre usile rotative din cladire cand vad un catelus alb, pufos si dragalas venind dupa mine. Zambeam si eu la el, caci ce era sa fac, insa lui ii faceau cu ochii volanele din rochita mea. M-am trezit cu dintii lui in rochie, el tragand de-un colt, eu incercand sa scap cu sacosele in brate…eram fix ca-ntr-un film. Intre timp paznicii cladirii se amuzau maxim.

Eh, asta a fost funny, insa nu neaparat placuta.

Stapanii trotuarului de pe strada mea

Luna trecuta, cand veneam cu nervii prastie de la birou…pe la ora 20 30 -21 ajung pe strada mea si ma apropii de casa. Ca orice om normal, abia asteptam sa ajung acasa si mergeam cumva teleghidata pe acelasi drum. Drumul de fiecare zi prevedea mersul pe trotuar. Dau sa trec pe trotuar, fara sa-mi dau seama ca acolo stau doi caini. Au avut ei grija sa-mi atraga atentia. Unul dintre ei s-a ridicat si a inceput sa maraie la mine, apoi sa latre. Imediat s-a mai ridicat unul. Mi-am scos geanta pe post de arma si am continuat sa merg spre bloc. S-au retras.

Am trimis in aceeasi seara un mail catre Primaria Sectorului 5 in care le-am solicitat sa ia masuri pentru a aduna cainii. Dupa vreo 20 de zile am primit raspuns la solicitarea mea. Mi-au inregistrat cererea, insa au trimis-o catre ASPA cea care poate actiona pentru ridicarea animalelor de pe strazi. Trebuie sa mai astept 30 de zile pentru a primi un raspuns din partea ASPA.

&Co, a sunat si el la ASPA pentru a reclama existenta unor caini agresivi pe strada noastra, dar si pe cele vecine. Au spus ca va primi un raspuns in termenul legal de 30 de zile. I s-a mai comunicat ca primesc multe solicitari cu privire la cainii de pe strada noastra.  Ne bucuram ca ne cunosc problema si ca nu au facut nimic, pana acum, in acest sens.

Aceste reclamatii au fost facute inainte de inceperea isteriei in Bucuresti. Inca nu avem niciun raspuns…

UPDATE 25 septembrie 2013: Mailul catre Primaria Sectorului 5 a fost trimis pe 24 iulie 2013. Reclamatia mea a ajuns la ASPA pe 21 august 2013. Abia azi, cei de la ASPA mi-au raspuns cu urmatoarul mail. Nu gasesc nimic concret, nicio rezolvare…The Show must go on, asa ca le-am raspuns la mail. Revin.

Stimata Doamna Madalina COJOCARU,

Ca urmare a solicitării dvs., transmisă Autorităţii pentru Supravegherea şi Protecţia Animalelor, înregistrată cu nr.: 3956/22.08.2013, vă comunicăm că echipajele se vor deplasa în zona menţionată de dumneavoastră pentru identificarea animalelor, capturarea, sterilizarea câinilor fără stăpân şi adopţia lor, după semnarea documentelor legale, în vederea stopării abandonului animalelor din proprietatea privată pe domeniul public şi gestionarea sanitar veterinară a  animalelor fără stăpân.

Până la definitivarea adăposturilor A.S.P.A. în care vor fi reţinuţi toţi câinii agresivi şi bolnavi din Bucureşti, Primăria Municipiului Bucureşti desfăşoară o campanie de sterilizare pentru combaterea înmulţirii necontrolate şi excesive a câinilor abandonaţi pe domeniul public.

Scopul principal al acestei campanii demarate de A.S.P.A. este reprezentat de ridicarea din stradă a câinilor agresivi şi adopţia câinilor fără pericol public pentru societate, după sterilizare, identificare şi vaccinare antirabică.

Adopţia câinilor fără stăpân se realizează din Baza Th. Pallady – Bucureşti, prin semnarea formularului de adopţie.

Solicitările de sterilizare a câinilor venite din partea persoanelor fizice şi juridice se soluţionează în adăpostul din Bd. Theodor Pallady nr. 262, sector 3.

Procedurile de capturare a câinilor şi gestionarea lor se realizează conform Legii nr.:  227/2002 şi a HCGMB nr.117/2010.

Cu stimă,

Director general,                                                                  

                                                                                      

Bogdan Cristian TREEROIU

   Întocmit,

                                                                                                                                                    Insp. specialitate

                                                                                                                                       Anida IVAŞCU

Un gând despre „Nu sunt Tarzan, nu vreau sa traiesc printre animale

  1. Pingback: INTERVIUL SAPTAMANII - Monica Sibisteanu: "Fara zambet nu as fi eu" | blogger CU GREUTATE pe un blog CU DE TOATE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s