Operatiunea „Home Alone Forever” – Garsoniera de la Mitropoliei

Ca orice alta experienta, mutatul are stadiile lui. Experimentam senzatia de libertate la inceput. O fericire beata si un sentiment de reusita.

Azi, azi ma intreb ce sa-mi iau? Un televizor? O pisica? Un caine? Ultimul mi-ar ruina comoditatea si m-ar scoate din starea de lene la intoarcerea acasa. Cine ar vrea asta? Dap, s-a instalat constiincios sentimentul de singuratate. E bun si el, naste noi nevoi.

La asta nu ma asteptam, cand eram in faza de cautare. Pe atunci, verificam cu grija anunturile de pe anuntul.ro. Nimic mai sus de 200 euro, desi mai trageam cu ochiul la pozele celor de 450. Mai aflam de la prieteni: imobiliare.ro, anunturi particulari si tot asa. Imi faceam temele zilnic ca un elev exemplar. 1.Cauta, 2.Suna, 3.Viziteaza.

Gasisem o gasoniera la Mitropoliei (foarte aproape de munca), 150 euro (deja era prea frumos sa fie adevarat), nemobilitata (daca as fi a avut o chirie mai mare, oricum as fi cheltuit cat pentru mobila noua). Am sunat cu inima stransa si am aflat ca anuntul era inca valabil. Un vis!

Pana sa merg la vizualizare, deja gasisem un dormitor la Baumax. La 800 de lei aveam si o comoda. Ce bine-i sa cauti mobila in preajma Craciunului! Garsoniera era pe strada 11 Iunie, care am descoperit ca e in spatele Mitropoliei, adica ceva mai hahaat fata de munca mea, dar m-am impacat cu ideea. Ok, inca 10 minute de mers. Pentru ca stau foarte prost cu orientarea in spatiu, ii multumesc inca o data lui Dumnezeu pentru GPS (numai bine ca eram pe la Mitropolie, sigur ma auzea). Sageata imi indica sa urc fix dealul Mitropoliei, iar eu ma duc de parca aveam ochelari de cal. Bai tata, mama lui de deal! Mi-au fost iertate  toate pacatele cat am urcat, si pe tocuri, si-am facut altele noi injurand. Au fost mai mici pentru ca am injurat in gand.

Ma si vedeam urcand dealul ala in fiecare zi cand veneam de la munca….Ok, inca 10 minute de mers, dar vreo 2 kilograme pierdute. Dupa ispasire, ajung la locul de intalnire. Multe cladiri vechi, de patru etaje. Daca vine un cutremur, oare care dintre astea se darama prima? Raspuns: toate. Vad in stanga Cafe Antique. Cel putin dupa nume, trebuie sa fie interesant. Nu se vedea nimic in interior si ma gandesc ca voi merge acolo la un suc, dupa ce ma mut.

Vine si proprietara, insa inainte de a merge in garsoniera, intra in….Cafe Antique, de unde avea sa ia cheile si banii pe o ultima factura de la vechiul chirias. Parca poposisem in Maitreyi. Un loc de vreo 20 de metri patrati ticsit cu perne si perdele brodate, o canapea si o singura masa rotunda. Doua pisici si-un caine se plimbau in putinul spatiu ramas. Un laptop si-un televizor erau singurele care te aduceau in prezent, altfel iti venea sa te asezi la masa si s-astepti tiganca de vine sa-ti dea in carti. Parca facut dinainte, patroana era o doamna roscata cu parul valvoi, care tragea dintr-o tigara. Mi-a fost frica de ea, oarecum. Nu stiu daca ne-am fi imprietenit si trebuia sa fim prietene ca sa pot vizita cafeneaua aceea unde nu era loc de intimitate, ci doar de povesti.

Am iesit din Maitreyi si-am intrat in scara. Pana s-ajungem la usa, am intrebat daca este caldura. Mi-a spus ca da, este o soba…Bun, la soba nu ma asteptam. Singurul deal breaker, ar fi fost un dus confort 3, caz in care trebuia sa ma spal in chiuveta. Ajunsi la usa, intampinam un moment penibil in care proprietara nu reusea sa nimereasca pozitia cheii, ca sa descuie. Lemnul era sarit pe usa, semn ca cineva mai avusese probleme cu deschiderea candva.  A reusit s-o potriveasca si in secundele acelea cand usa se separa de toc si cate un pic din perete se descoperea dadeam zeci de forme camerei pe care urma sa o vad…..si am fost dezamagita.

Am intrat intr-o incapere, parca parasita, cu parchetul sarit pe alocuri, unde dormitorul meu de la Baumax nu s-ar fi potrivit. Am vazut soba, era pe gaz. Aveam doua variante viabile: sa mor arsa sau intoxicata cu monoxid de carbon….Sa mergem, totusi, mai departe, poate ceva o salveaza. Vad cada! Iei, are cada si o baie spatioasa. Da, spatioasa, dar mizerabila. Aflu ca fostul proprietar a locuit acolo 6 ani. Baia arata de parca cineva nu s-a spalat acolo 6 ani si a fost data in folosinta publica. Oribil! Ma lamurisem, nu aveam de gand sa mor asfixiata, sa urc dealul Mitopoliei zi de zi sau sa iau toate bolile lumii dintr-o singura baie, unde mai pui ca nu stiu cum as fi potrivit un dormitor acolo. Acu’ mai puneam intrebari doar ca sa fiu politicoasa si intreb daca exista frigider. Nici nu observasem lipsa bucatariei in sine. Ea fusese amenajata pe balcon si da, aveai acces la frigider…, daca mutai masa care statea in usa lui. Ma aplec peste masa, ca sa vad interiorul frigiderului si descopar multe chestii maro…Ma intorc catre aragaz, ridic capacul ca sa descopar alte chestii maro.

Muuuuult maro in garsoniera aceea. De ce costa ea 150 euro? Este inca un mister.

Am plecat. Nicio Cafenea ca-n povesti si nicio poveste la gura sobei. Dupa 100 de metri am inceput sa caut alte garsoniere de pe telefon, astfel il gasesc pe Nebunul de la Victoriei. De fapt, il regasesc! Mai multe detalii next time.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s