Aventura PRimeQuest

Vineri am fost Supererou la PRimeQuest, un supereveniment pentru tinerii pasionati de PR&Advertising. Pentru posterioritate voi descrie in detaliu experienta, insa deocamdata sa incepem cu principalele lucruri frumoase

– am pornit cu totii de la intrebarea: „Dacă ai fi un erou, ce superputere crezi că te-ar ajuta să faci faţă unei zile într-o agenţie?”

– conceptul este extrem de interesant, cu siguranta ati mai vazut ideea de concurs in viteza, cu ghicitori si probe incitante. Ei, toata emotia si viteza sunt bine asezonate cu sfaturi de-ale publicitarilor.

– si publicitarii sunt oameni (si voi credeati ca sunt zei sau ceva?), oameni cu rabdare care vorbesc din suflet despre ceea ce fac. Am fost in trei agentii si-n toate am gasit oameni pasionati. Cu siguranta pasiunea este superputerea lor!

PRime Romania sunt niste supereroi!

Tramvaiul 16

16 00 primesc un telefon de la Monichis, care ma intreaba daca am ajuns acasa. De ce m-o fi intreband Monichis unde sunt, imi face vreo vizita tocmai de la Onesti? Imi spune ca e ceva super si ca o sa-mi citeasca prin telefon, sa nu comentez. Am timp doar pana la 18 sa raspund si se asigura ca voi ajunge la laptop. M-am conformat, nu te poti pune cu Monichis. Restul drumului de tramvai, printre zgomote de tramvai in proces de dezintegrare (mereu mi se pare ca tramvaiele se rup) si manele, m-am gandit la superputerea mea.

16 30 – 17 40 mi-am tot zis ca nu particip, scuze plauzibile gasesti mereu. Mamaaa, cate aveam!

17 50 n-am si asa nimic de pierdut/facut, e foarte fain evenimentul plus ca tramvaiul a fost o muza buna, dupa cum s-a dovedit.

Vineri, 25 mai la Romana – 11  supereroi

Ni s-au dat bratarile portocalii si proviziile: pufuletii de care toata lumea s-a bucurat, apa si RedBull pentru „a zbura” mai rapid. Am primit si primul indiciu, dupa care am pornit spre primul popas.

LeoBurnett – 10 supereroi

Avion cu motor, ia-ma si pe mine-n zbor/Spre al tau inventator pe langa tara pastelor./ Dar acolo doar privesc si mai departe pornesc!/ Tu cand o manuta vezi ai ajuns si n-o sa crezi!

Ne-au ghidat „marele inventator” (strada Henri Coanda), „tara pastelor”(pe langa ambasada italiana) si manuta, manuta LeoBurnett. Acolo am intalnit-o pe Irina de la strategie. Ne-am asezat in fotoliile mari de piele si aveam la vedere multimea de trofee ale agentiei. Mi-a lasat impresia de agentie unde totul se face ca la carte, unde publicitatea este la ea acasa. Leo este agentia „corporatista”, locul unde ai vrea sa-ti faci scoala.

Irina spunea ca strategia e cel mai frumos loc in care poti fi intr-o agentie. Ne-a povestit un pic teoria, dupa care am facut un exercitiu: un brief de creatie pentru o campanie prin care sa incurajezi folosirea prezervativului. Am inceput in forta, zic, de dimineata🙂

Impreuna cu a mea coechipierea, Elena Sfetcu, am facut cel mai de succes brief de creatie la Leo ( a fost o chestiune de insight) si parca am capatat o superputere in plus.

Prima proba a trecut, de aici nu mai e mult./ Ca sa prinzi forta mare o sa-ti dam si de mancare./ La Howard Johnson de ajungi, esti un norocos,/ O sa primesti pizza mare cu blat pufos. – A fost delicioasa! Ambrozie!

Green Pixel – 8 supereroi

Sub pamant de vei intra, victoria te va astepta./ Un domnitor te va ghida inainte pe a lui sosea;/ De-ai iesit de sub pamant si ai nimerit din prima,/ Zboara repede ca gandul spre spitalul Colentina./ Inainte de spital la dreapta dai de un bar./ Acolo nu te opresti Templul Soarelui sa il gasesti./ Iar la est de vei privi afisul il vei ochi.

Ca sa plecam spre urmatoarea destinatie a trebuit sa trecem de un joculet. Eram in echipe de cate doi legati cu sfoara la ambele maini. Dupa povestea cu prezervativele, ma trezisem legata la maini. Hai ca-mi place!  Legati si intre noi. Din nou, am avut parte de o colega de echipa eroina, Ana Cazacu, care a prins imediat solutia. Am plecat primele „spre victorie”  „pe sub pamant” ca sa ajungem „la domnitor”.

Monichis a fost in alerta impreuna cu mine mereu, pe ea am sunat-o s-o intreb daca exista Templul Soarelui (restaurant chinezesc) pe undeva pe langa Spitalul Colentina. Si era! Pe Vasile Lascar. La est de Templul Soarelui era afisul!  Frate si ce am mai cautat estul si ne-am asezat si ne-am orientat (eu, cel putin, am orientarea unei gaste in loboda), dar nu ne-am gandit o clipa ca s-ar referi de fapt la partea dreapta, cum te uiti la Templu….pentru ca acolo, dupa tufisuri, e Green Pixel. Ne-a salvat unul dintre colegii care descoperisera agentia.

Ne-am asezat intr-o sala de sedinte micuta si am fost intampinati de Valentina Florea (Tina), Account Executive, care ne-a raspuns cu placere si deschis la intrebari. Tema a fost: strategia de comunicare online pentru Serbarile Timisoareana, tema individuala. Doi dintre noi aveau sa fie eliminati.

Si-mi veneau in cap toate berile Timisoreana baute cu Drinkteam; Sorin Neagu care mereu amintea de Timisoreana; imaginea lui Holerga in camasa la serbarile de anul trecut…si concursul cu lupoaica si Traian de pe Blog de Bere, dar alte idei ioc! E un blank, un blank nemernic atunci cand cauti o idee. Am incropit ceva: o aplicatie de FB meme generator, un hashtag de twitter, un concurs de taguri si altele, insa doar pe acestea am putut sa le prezint. N-am fost foarte multumita, dar a fost ok. Am fost printre alesi.

Follow the Rainbow

A fost urmatorul indiciu si ma gandeam ca iar ma apuc de cautat puncte cardinale sau stele verzi. Dar a aparut asta:

Am mers dupa curcubeu pana in parcul Circului, unde am avut un alt joculet, de aruncat monezi in pahar, un fel de Gropita. Am nimerit prima, asa ca am obtinut indiciul si am alergat catre destinatie:

 Pe Vasile Lascar te intorci,/ Mergi cu mare nerabdare pe un drum lung tare/ Pana la piata cu „R” mare.

Piata era Rosetti, unde le-am gasit din nou pe fetele de la PRime cu noi indicii.

Pe calea Regelui Dintai pasesti/ Ai grija sa nu te ratacesti./ La un moment dat cotesti, chiar de limba n-o vorbesti/ Strada lui (Iulius) Caesar s-o gasesti. Astfel am ajuns pe strada Latina, la

Propaganda – am mai ramas 6 supereroi

Si n-am vazut agentie mai misto! Cred ca cel mai bine s-au prezentat ei aici. Pe noi ne-a intampinat Anca Moraru, BTL Director, o femeie extraordinara, care a stat de vorba cu noi TREI ORE sau chiar mai mult. Ma gandeasc ca e o treaba sa stea un om de publicitate atat de mult de vorba cu tine vineri seara. Daca Leo erau aia corporatisti si Green erau aia cu onlineul, Propaganda sunt aia nebuni si creativi. Ei mi s-au parut cei mai liberi si mai degajati.

Imaginati-va, in ziua aceea plecau doi colegi din agentie si li s-au facut doua colive cu fetele lor presarate cu cacao. Niste sonati!

Am vorbit foarte mult si foarte deschis despre industrie si am avut ca tema: echipe de cate doi – brief de creatie in care sa gandim un eveniment pentru colegul de echipa. Mamaaa, a cazut cerul pe mine. E greu sa gandesti o campanie pentru o persoana necunoscuta. Am avut ceva timp sa discutam, sa aflam informatii, insa insuficient. Acelasi blank…N-am fost multumita.

Recunosc, imi imaginam ca voi avea solutia perfecta pentru toate probele, dar n-a fost asa. A fost real, a fost o experienta    memorabila din care am invatat o multime de lucruri, mai ales ca e important sa lucram impreuna si mai ales ca uneori e bine sa mergi dupa turma (au fost momente in care ne-am luat unii dupa altii si a fost ok).

Trebuia sa terminam la 17, dar la Propaganda nici n-am vazut cum a trecut timpul si la 19 s-a pornit potopul. Ei aveau petrecerea colegilor care plecau din agentie, asa ca ne-am facut curaj, ca niste supereroi, si am plecat catre Historia sa ne vedem cu restul echipei.

Furtuna

Această prezentare necesită JavaScript.

N-am mai vazut in a mea viata zapada ca-n iarna asta si ploaie ca vineri. Traiam cu  impresia ca strazile inundate pe care le dau la stiri sunt izolate si jurnalistii le cauta special pentru a avea ceva senzational. Vasile Lascar era un rau  si daca plecam de pe trotuar apa imi ajungea la glezne. Aveam umbrela, totusi imi curgea apa pe fata.

Am gasit doua taxiuri, noi in urma a patru colegi. La ei s-a oprit taxiul si a fost necesar sa-l impinga pe margine (apropo de spotul Vodafone). Ii vedeam pe margine facand cu mana si am crezut ca ne spun sa ne oprim, cand de fapt ne faceau cu mana sa mergem mai departe. N-am inteles, am ramas cu totii fara taxi si am pornit jos. Turna cu galeata si eram leoarca. Am inceput sa fac poze, ce mama ma-sii. O data-n viata vezi cum masinile fac valuri, literalmente. Ne-am distrat, am inghetat, am ajuns la Historia, am povestit, am comentat si ne-am pozat.

Tramvaiul 16

Vineri seara am asteptat vreo 25 de minute tramvaiul 16 la Piata Gemeni. Venea doar 5 si mi se parea ciudat. Daca s-ar fi defectat ceva in directia Unirii nu mai venea nici 5-ul.  Am facut cu mana la un taxi si nu a oprit, a oprit al doilea dupa vreo 10 minute. Si 10 minute de stat in ploaie, cu frigul in oase, sunt multe minute. Cand ajungi la adapost dupa ce esti udat pana la piele ai un sentiment placut de siguranta, e una dintre fericirile mele mici si simple. Asa a fost in taxi cu domnul Alexandru, soferul.

Pe Maica Domnului, dupa OMV, erau vreo 10 tramvaie (nu exagerez, poate erau chiar mai multe), oprite pe linii si ma gandeam eu ca as fi asteptat mult si bine in statie.

Ce Aventura! Ce supereroi!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s