Fata Simpla de la Tara si Fotbalul

Aseara am urmarit finalul meciului Real-Bayern si ce m-am distrat! Muhahaha! Am fost factor de stres pentru &Co cu cele 6565545 de intrebari. Asta e, am fost la #AcousticBloggers unde-am vrut eu, a trebuit sa merg si la meci unde a vrut Co.

Sunt fericita, sunt fericita maxim, ca atunci cand gaseam rezolvarea la o problema complicata de matematica in scoala. Intre timp am cam uitat toata matematica (mai stiu Teorema lu’ Pitagora), dar am descoperit care-i faza cu ofsaidul. Mare dilema in randul femeilor, dupa cum stiti.

Nu, nu are legatura cu povestea cu portofelul si magazinul de pantofi. Nu ma pasioneaza pantofii intr-un asa hal, oricum. Nici cu meme-ul acesta:

Ofside meme

Misoginilor nemernici ce sunteti! : )). Pentru cei ce s-au ofuscat ca le-am spus „misogini” si urmeaza sa ma faca „feminista”, am  mesajul: „Prieteni, sa va duceti unde s-a dus mingea lu Ramos!” (ataaaat!). O sa va explic imediat ce e ofsaidul si tineti-va bine ca va lovesc:

Un jucator este in ofsaid atunci cand, in atac, este in spatele fundasilor din echipa adversa (accept si alte definitii). Am dedus si ofsaid trap-ul (v-am dat pe spate) despre care am aflat ca este cam tricky, desi se foloseste, cum a fost cazul meciului de aseara intre Real si Bayern.

Azi, pot sa rad si eu la tweeturi ca acesta:

@emilzice: nu mai fiţi supăraţi pe sergio ramos, el a făcut ce ştie mai bine, a degajat mingea. Da, a fost unul dintre momentele in care intelegeam nevoia barbatilor de a sari din scaun, de a-si tranti palmele peste fata scurgandu-le pana in barbie in timp ce urla: „Sa-mi bag p**a in poarta lui”. Da, prietene, macar p**a, mingea e evident ca nu a intrat.

A intrat insa mingea germanilor. Astfel s-a incheiat un meci in care eu, ca o femeie ce ma aflu, am descoperit implicatia destinului. Va rog preluati un ton solemn pentru cele cateva fraze din paragraf. Acesti sportivi nu numai ca au jucat in tur 90 de minute, in retur inca 90 de minute pentru acelasi scor, destinul lor a fost sa fie egalitate dupa inca jumatate de ora de joc in care epuizati si sub tensiune au inceput seria de penaltiuri…Cum a ratat Ronaldo!!!! Cum a ratat Kaka!!!!! Cum a ratat pletosul alaaaaa! S-au straduit oamenii peste 200 de minute ca sa ramana la mana sortii…

Da, am trait acest meci cu emotie si m-as mai uita la altele daca ar fi la fel de fun.

Reclame

Bloggerii au Talent #Acoustic Bloggers

Se tot vorbeste despre oamenii din spatele blogurilor, care uneori isi pierd personalitatea si ajung sa se identifice complet cu imaginea din online. Ei sunt acolo undeva pe un server, intangibili pentru unii cititori. De-adevaratelea, sunt talentati si pasionati de multe alte domenii dincolo de social media. Am descoperit asta aseara, la #Acoustic Bloggers in Joy Pub.

Ce este #Acoustic Bloggers?

O idee nastrusnica de-a lui Marius Matache de a aduce pe scena bloggerii care mai au si alte talente/pasiuni in afara de scris. Evenimentul este unul caritabil si are ca scop adunarea de fonduri pentru un caz special, anul acesta a fost pentru Stefanut.

Momentul serii a fost a lui Chinezu care a recitat/cantat o balada compusa pe avionul dinspre Amsterdam. Imaginati-va combinatia! Balada era in cinstea spammerilor pentru mailurile carora „isi baga…parola”. Dan Byron l-a acompaniat la chitara si intreaga reprezentatie mi-a amintit de stilul Adrian Paunescu 😀 (don’t ask). Chinezu a promis ca vine cu versurile si filmulet, asa ca fiti pe faza :D.

Update: Aveti aici versurile pentru Balada Spammerului

Nu ma asteptam sa-i vad pe Oana Bratila ori Pandutzu pe scena, insa ne-au cantat aseara tare frumos impreuna cu Mache.

Stiti ochii albastri de la Vocea Romaniei? Da, Oana Brutaru a facut un mix de piese impreuna cu Toma Nicolau la chitara. Ea are o voce ok, insa Beyonce necesita niste calitati vocale nu bune, nici foarte bune, ci extraordinare #numazic.

Dupa Oana, ca-ntr-o scena de film, barul s-a intunecat, luminile s-au indreptat catre microfon unde Andra Zaharia mi-a facut pielea de gaina cu o balada. Momentul a fost memorabil. Ce voci frumoase are blogosfera!

Stiam doar versurile coverurilor cantate de  The Runaways, adica Anca DumaIonut Tecuceanu si Stefan Oprita, asa ca am hahait, blablait si eu (urlat la Zombie:P) cu drag si spor de pe bancuta mea mai din spate.

Update 2: Holerga a facut pozele pe care le puteti vedea aici sau pe pagina de facebook a FotografiiEvenimente.ro

Toti acesti oameni minunati au urcat pe scena pentru a-l ajuta pe Stefanut. Daca vreti si voi sa faceti diferenta in viata acestui copil puteti dona in conturile:

RO 06 BTRL 0080 1205 N839 19XX (LEI)
RO 78 BTRL 0080 4205 N839 19XX (EURO)
Deschise la Banca Transilvania Brasov, agentia Rasnov

Sunt sigura ca va deveni o traditie, iar eu va recomand cu drag evenimentul pentru ca atmosfera este calda, plus de asta e placut sa descoperi si alte activitati pe care bloggerii le fac cu placere.

Chapeau!

Ziua in care m-am lasat de fumat…

A fost duminica, 1 aprilie, si nu a fost o pacaleala.

Sunt Madalina si de 18 zile m-am lasat de fumat. Bineinteles, ca am anuntat in stanga si-n dreapta asteptand felicitari si-ncurajari. Cand faci publica o decizie te simti responsabil in fata celor care-ti stiu decizia, responsabilitatea nu mai este doar fata de tine. Daca ar fi doar dupa mine si doar pentru mine, as trai probabil intr-un imperiu al pierderii de sine.

Cineva m-a intrebat „Definitiv?”. N-are rost sa aberez, imi place prea mult sa fumez ca sa spun ca nu voi mai trage din tigara in veci.

Am mai primit si o replica mai infipta: „Esti slaba! Viata e facuta pentru placeri!”… Si eu care credeam ca toate urarile vor fi de bine.

Facepalm

Da, am renuntat la momentul perfect in care stateam noapte cu fundul pe nisip in Vama, cu spatele cocosat si mainile sprijinite in genunchi fumand o tigara, am renuntat la tigarile fumate pe strada cu muzica-n urechi care faceau drumul mai scurt. Cu o tigara umpleam mai bine serile-n oras, iar eu gasesc o eleganta si o rebeliune deopotriva in fumat. Au disparut acum…

Da, simt de parca as fi renuntat la un pic de libertate. De fapt, m-am speriat de femeile care arata ca un muc de tigara fumat pana cand te ard degetele. Femeile cu ten galbejit si dinti stricati si pielea imbibata de fum, de zici ca-s deja mumificate. Sa zicem ca mi-am asigurat o portie de placeri pentru mai incolo.

Pentru cei care doresc sa stie metoda si minunea pe care am facut-o de m-am lasat, va anunt ca nu e o minune. Eu ma asigur ca niciodata nu sunt dependenta. De nimic. I’m a control freak. Oricand ceva nociv tinde sa se transforme in dependenta (oameni inclusiv) renunt. Tigarile n-au fost niciodata o problema, insa imi faceau pofta. Am renuntat complet dupa o raceala crunta, care nu ma lasa sa ma ridic din pat. Am tras vreo doua tigari atunci si mi s-a facut rau de la gustul amar. Imi era lehamite sa mai fumez. Ce sa va spun, imbolnaviti-va, ca sa lasati de fumat.

We need to talk about Kevin, un film despre maternitate si monstri

Am sustinut mereu, uneori cu o insistenta nebuneasca, o idee: Nu toti suntem pe aceasta planeta pentru a fi parinti. Acesta este un scop primar. Parentingul este o responsabilitate peste puterea unora de intelegere. Un copil nu este o pufosenie ori un moft, este o personalitate complexa care-si va influenta semenii. Daca nu esti capabil/a sa constientizezi acest lucru, poate ar fi mai bine sa te apuci de poezie.

Intrebarea care se pune plecand de la film: Ce faci daca al tau copil va fi un monstru si nu un ingeras frumos, destept si sociabil?

In 2011 a aparut We need to talk about Kevin, un film britanic, a carui poveste porneste de la romanul omonim, care a scos-o din anonimat pe Lionel Shriver.

Eva, o femeie de cariera, isi rateaza meseria de mama. Este rece si total lipsita de tact in educarea copilului ei. Exista o scena memorabila prezentata si in trailer: nemaisuportand plansetele copilului, isi recapata „linistea” in apropierea unui pickamer al carui zgomot acopera vocea baiatului din carucior. Atitudinea ei este in opozitie cu cea a tatalui, excesiv de protector.  Astfel, se naste reteta nefericita in educatie: mama devine dusmanul si tinta razbunarilor, tatal devine refugiul. Malefic si inteligent, a new Hitler rises.

Filmul reuseste sa transmita neputinta unei femei in fata maternitatii, suferinta si umilinta traite ca urmare a actelor fiului ei, care, in final, se razbuna pe mama sa. Cel putin eu asa inteleg deznodamantul, desi Kevin nu reuseste sa dea un raspuns la intrebarea WHY?

De urmarit si pentru prestatia celor doi actori din rolurile principale: Tilda Swinton in rolul Evei si Erza Miller in rolul lui Kevin.

Relationship Statusuri Noi pe Facebook (Post de 1 Aprilie)

Relationship statusurile actuale iti dau doar optiuni pentru vieti banale: in a relationship, divorced, single. Iesim putin din tipare doar la It’s complicated.

S-a gandit cineva la devianti? Realitatea e mult mai dramatica si mai plina de detalii. Drept urmare, propun doua noi statusuri:

1. in someone else’s  relatioship (pentru curajosi)

2. in a harem (pentru domni)

Pentru variatiuni pe aceeasi tema:

– heartbroken (and suicidal)

– left the motherfucker

– left the heartless bitch

– one-night-stander

– „alone, lonely, loner”

-…

Puteti completa pe linia punctata 🙂

Inspired by people