Cum mi-am pierdut telefonul…a doua oara

Nu mi-am petrecut sfarsitul lumii!

E a doua oara. Prima data a fost documentata la lectia de mers pe bicicleta.

Nu stiu de ce, am obisnuinta de a ignora zgomotul de plastic busit pe astfalt. Imi dau seama ca-mi cade ceva, dar nu dau importanta, ignor total.

Ieri seara ma intorceam de la Bacau dupa vizionarea apocalipsei cinematografice numita Killer Elite*. Am ajuns pe la 2 am acasa si abia asteptam sa-mi iau somn. Cobor din masina cu geanta intr-o mana, cu geaca intr-o mana… Imi dau seama ca mi-a cazut ceva, dar nu stiu de ce zic ca e neimportant. Ajung acasa si nu gasesc telefonul. Buzunare? Nu-i! Geanta? Nu-i! Pe pat aruncat? Pe sub patura, pe sub perne, pe sub pat? Nope! Imi amintesc SUNETUL. Idiot, not again! Presupunand ca e inca in masina…sun o prietena de pe tel lu’ tata (nu stiu de ce nu m-am sunat pe mine din prima).

Am gresit o singura cifra din numar. La 2 noaptea mi-a raspuns o tanti la telefon sa-mi spuna ca e greseala. Dupa perfectul simplu cred ca era olteanca. M-am sunat pe mine dupa aceea.Vad ca nu raspunde nimeni, nu are cum sa fie in masina. Deschid geamul, se aude soneria din strada :)))

L-am recuperat pentru a doua oara. Prima data a fost tot cu peripetii. 3 e numar fatidic si sper sa-mi schimb telefonul pana atunci ca sa resetez numaratoarea :)))

*nu merita banii. Cum sa te cheme Jason cand arati ca Statham? Anyway, iata contradictia dintre asteptarile parintilor la botez si ceea ce devin plozii la middle age.

7 gânduri despre „Cum mi-am pierdut telefonul…a doua oara

  1. Interesant desii eu am o povestioara si mai si: eram prin centrul ploiestiului intr-o masina cu niste prieteni, eu in dreapta, geamul lasat de tot in jos, telefonul pe bord si soferul a virat stanga iar telefonul a zburat pe geam. Era noapte, am vazut doar o umbra si in momentul respectiv nu i-am dat importanta, dupa maxim 10 minute am constatat ca imi lipseste telefonu. Ma sun dupa un alt telefon, nimic mai sun odata, iar nimic ma intorc de unde plecasem eram convinsa ca il scapasem pe acolo pe undeva…ajunsa la fata locului sun din nou, ca sa vezi „pt.moment abonatul Vodafone nu poate fi contactat” am zis gata cineva mi l-a luat :)) pffff, tristete mare. Pe atunci soferul masinii in care eram era iubitul meu si a inceput sa imi spuna „ca vezi ti-am zis ca niciodata nu ai grija de telefon”, avea dreptate, tocmai de aceea nici nu am replicat nimic si nici nu aveam starea necesara pt a purta o descutie in contradictoriu, tot ce vroiam era sa gasesc telefonul. Intr-un final a trecut o masina s-a auzit un sunet din strada si l-am gasit, era intreg oarecum, mici zgarieturi pe ecran, geamul de la camera spart dar totusi eram fericita ca l-am recuperat si ca functioneaza!😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s