Dragostea dureaza 3 zile. Doar 3 zile (V-ati mai intalnit?)

E intrebarea pe care o primesc des de la persoanele care au citit povestea.

Da…

As vrea sa aveti in vedere urmatoarea vorba inteleapta: „Este bine sa te opresti atunci cand este mai frumos…” Daca cititi mai departe veti schimba senzatia lasata de povestea petrecuta in Vama. Urmatoarea poveste se petrece in Bucuresti. Daca vreti sa ramana frumos, va puteti opri aici. Nu va fi Before Sunrise /Before Sunset style.

„M-am întors în București și stăteam la Pizza Hut cu prietenii spre a le povesti despre aventurile din Vamă.  Aveam aceeași rochie lungă și înflorată. Îmi sună telefonul. În prima seara, când îl sunasem, intrase căsuța vocală.”

Numarul meu ramasese in telefonul lui datorita casutei vocale. M-a sunat, auzeam prost. Pe Regina Elisabeta, auzi masinile si daca ai muzica la maxim in casti. M-am dus intr-un gang. Era un singur bec, care lumina scara de la intrare intr-o cladire. M-am asezat acolo ca sa vorbesc cu el. Parea foarte entuziasmat ca nu a pierdut numarul si a propus sa facem schimb de adrese de messenger. Iar ma blocasem, iar uitasem engleza, mi se opreau cuvintele in gat, mi se parea ca tot ceea ce as vrea sa-i spun ar fi fost penibil, ar fi fost prea mult. Sa fim seriosi, pana la urma era doar o aventura in Vama, imi spuneam eu, intoarsa in cinicul Bucuresti. A facut cateva observatii cu privire la popularitatea Messengerului in Romania, dupa care am incheiat conversatia si m-am intors la prietenii mei.

El a plecat in Orsova, un oras mic, cam cat Onestiul. Poetic in felul sau, cu Dunarea aproape, insa dragostea de om si de oras dureaza tot 3 zile. Universului ii plac numerele impare. Avea sa predea acolo engleza, avea sa cunoasca oameni noi si sa intre in anturaje din jurul scolii. Avea sa cunoasca Romania dupa urmatorul circuit: Bucuresti – o capitala aglomerata si galagioasa, Vama Veche – Woodstock-ul romanesc si Orsova – un oras prea mic pentru a locui 2 ani acolo si a-l avea ca reper pentru viata romaneasca.

Eu am inceput anul III de facultate, m-am angajat fulltime, am cunoscut alti oameni si nu am mai avut timp. Timp sa ma gandesc la el, timp sa-mi amintesc de el. L-am cautat pe Facebook la un moment dat, l-am gasit. Nu stiu nici acum de ce nu i-am dat add. Din orgoliu, din frica de a nu parea eu mai pasionata de persoana lui, decat era el de persoana mea. Copilarii…Candva, dupa ce ne-am vazut l-am mai cautat o data pe Facebook. Nu l-am mai gasit…

In aprilie, am fost la o prietena in Turnu-Severin, eram la cateva zeci de kilometri de Orsova. I-am dat un mesaj, insa nu a raspuns. Am sunat si numarul era nealocat…

Dupa 1 an de cand ne-am cunoscut,  in vara lui 2009, am primit un mesaj de la el pe messenger. Venea in Bucuresti. Emotii, inflacarare, timp sa ma gandesc la el. Mi-am luat tot rochia lunga si inflorata, asa de dragul amintirilor. Desi umblam mai mult in blugi si-n tenisi, m-am incaltat cu niste sandale cu talpa platforma de 1o cm la o luna dupa ce mi-am scos piciorul din ghips. Voiam sa fiu feminina, colorata, diafana, nu baietoasa…ca sa aflu cat de mult ajunsese sa urasca femeile din Romania.

Ne-am intalnit la Caru’cu Bere. Era obosit si plin de bagaje, abia venise de la aeroport. Actele i-au creat probleme la Vama. M-am gandit dupa aceea daca revederea ar fi fost mai reusita daca s-ar fi intamplat a doua zi, cand ar fi fost mai odihnit si mai putin nervos. In Bucuresti, despre ce sa mai discutam? Filme? I-am spus ca nu am vazut Star Wars (nu, nu am vazut Star Wars nici pana azi, am o problema cu acest film). Era unul dintre filmele lui preferate…Toate cuvintele se nimereau aiurea. Mi se parea ca nu aveam despre ce sa vorbim…Asta este cea mai trista revelatie in doi.

Am plecat sa ne mai plimbam prin centrul vechi si peste tot erau santiere, mizerie. Era iritat si nemultumit.  Tocmai descoperisem Bordello’s si-mi placea mult. Am considerat ca ar fi mai bine sa incheiem vizita minunatului Bucuresti si sa mergem acolo. La cateva zile dupa, imi aminteam in detaliu conversatia, astazi mai retin doar franturi, desi sunt unele discutii pe care le pastrez fara probleme in memorie timp indelungat. M-a lovit! nu voi uita niciodata cand a spus ca nu-i plac femeile din Romania, ca nu le suporta. Considera ca se gandesc doar la bani…Se umpluse de clisee intr-un an. Nu stiu ce fel de oameni a cunoscut el in Orsova, pot doar presupune ca au fost adolescentii carora le preda. Copii lipsiti de repere, fara alternative de viata, crescuti in universul redus al unui oras mic, in care banii sunt masura evolutiei si a valorii.

Am ramas perplexa, il ascultam cum vorbea scarbit despre oamenii din Romania, despre toleranta noastra pentru tigani, pe care nu o intelege, despre depresia pe care i-a provocat-o aceasta tara si tristetea pe care o resimte deoarece trebuie sa mai petreaca inca un an aici. Ascultam, nu mai aveam puterea sa-i dau argumente in apararea noastra. Era o tirada.

Taceam, ma uitam la fotografii (sunt niste fotografii superbe la Bordello’s), ma gandeam la picturile de la intrare in toaleta si la cum as face si eu ceva asemanator daca as avea o carciuma. Ma desprinsesem de el, de momentul ala. Eram altundeva, pentu ca el era altcineva.

A platit. Nu m-a lasat sa platesc. Am renuntat sa insist pentru ca nu as fi salvat eu femeia romaneasca in ochii lui. Am plecat, nici nu stiu daca ne-am urat „Noapte buna!” Fiecare pe drumul lui si gata.

In acel an am fost iarasi in Vama si anul acesta am fost. Mereu imi amintesc de el, pentru ca a ramas o amintire frumoasa. Mereu ma uitam la totem si il cautam pe el sau pe cineva ca el (dupa cum bine spune Adele in melodia ei). Nu am mai gasit. Vara asta m-am hotarat sa nu mai merg in Vama Veche. Dupa vacanta din 2008 nu a mai fost la fel de frumos si am inteles. Am luat de la Vama tot ce am putut lua. Nu mai are nimic oferit. Mi-a oferit „pereche” si asta a fost cel mai mult.

I hope I will remain a nice memory.

Nu v-ati oprit…Nici eu nu am vrut sa ma opresc.

5 gânduri despre „Dragostea dureaza 3 zile. Doar 3 zile (V-ati mai intalnit?)

  1. Pingback: Dragostea durează 3 zile | Fata Simplă de la Țară

  2. Intotdeauna am detestat dubiile. Inteleg acum, precum un prost intelege ca nu trebuie sa isi dea cu ciocanul peste degete decat dupa ce isi da. Imi pot umple cu un zambet cinic castronul de ciorbe reincalzite. Nu e vorba de dragoste, e vorba de clasica dezamagire precedata de intrebarea „ce-ar fi fost daca?”.

    • Buna,

      Initial am dat alt raspuns…credeam ca ai facut comentariul la alt post, la postul cu Povestea….Eu nu mai am timp de regrete. Am renuntat sa mai incalzezc mancarea, o servesc doar atunci cand e fierbinte si umple bucataria de arome. Asa zambesc sincer.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s