La 25 de ani am invatat sa merg….si pe bicicleta

Cum s-a intamplat de au trecut anii peste mine fara sa fi invatat? De prin clasa I mama imi tot promitea ca o sa-mi cumpere bicicleta daca iau premiul intai. A luat tot  luat Mădăluța premii, insa ramanea uitandu-se cu jind la restul copiilor cu Pegas ori BMX. De multe ori a fost in plan lectia de biciclit, insa am tot amanat. De data aceasta, am plecat de la petrecerea „ciorbei de potroace” de dupa nunta vara-mii pentru ca aveam ceva foarte important de facut: urma sa invat a merge pe bicicleta. Pe la petreceri m-oi mai duce, dar pe bicla nu am reusit sa invat sa merg ca lumea in 25 de ani.

Astfel, astazi de dimineata, dupa ce am baut un ceai/ o cafea la Cafeneaua literara ne-am dus spre a inchiria bicicletele. Sub indrumarea lui Sorin Neagu si in asistența lu’  Monichis mi s-a implinit un vis din copilarie. Ajunsa la centrul cu pricina, am luat doua biciclete….nu stiam nici macar cum se ridica piedica, acum stiu😀.

Am plecat pe langa bicicleta, am invatat ca si pe langa bicicleta se merge intr-un fel si ca nu trebuie sa o tii cu ambele maini, desi in mers e un exercitiu bun pentru talie. Dupa ce am ajuns mai „pe unde nu ne vede toata lumea”. M-am urcat pe șa și de acolo a inceput povestea așa:

"pe unde nu ne vede toata lumea"

Un picior pe o pedala, un picior pe jos, ghidonul in toate directiile, Sorin ma tinea de șa si incerca sa ma indeparteze de boscheti. Mi-a explicat de n ori ca frana nu se pune cu picioarele „pe stil Flinstone”, ci de la ghidon. Eu am considerat ca inertia nu are cum sa-mi fie prietena in situatii din astea si am preferat sa-mi stiu picioarele pe pamant cand vreau sa ma opresc, altfel imi stiam dintii in bordura. Il aveam pe Sorin in spate si un trotuar prea ingust pentru nevoile mele. Am hotarat ca in viata nu este bine sa te lasi impins de la spate si trebuie sa iei situatia in mainile tale. Am apucat bicicleta de coarne si imediat ce am prins un spatiu mai larg am inceput sa biciclest singuraaaaaaaa!!!!!! Vantu imi batea in par, pedalam si au inceput onomatopeele (gama larga):

-iuhuuuuu, desi a fost mai mult o chiuitura prin care imi exprimam bucuria si reusita;

– multe aaaaaaaaaa-uri si ooooooo-uri din motive evidente. Am reusit sa nu cad!

– si Valurile Dunarii in forma lălălălă-ită…intr-un fel pluteam

Nerabadatoare cum sunt, am vrut sa trec la nivelul de avansati din prima zi asa ca ne-am apucat de efecte prin balti. Mi-a placut cum ridica Monichis picioarele de pe pedale cand trecea prin apa si am vrut si eu sa fac asa…copycat.

Efectul Monichis

Efectul Mădăluța

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Eu chiar aveam impresia ca ridic picioarele la fel de tare, insa ma gandeam numai la efectul de aterizare peste dig, motiv pentru care ma pastram aproape de pedale.

Deoarece ma descurcam destul de bine la condus, ne-am indepartat de locul „unde nu ne vede toata lumea” si am mers spre parc. Greu a fost la deal…Am invatat ca bicicleta are 3 foi si in functie de ele se poate regla usurinta impingerii la pedale (observati limbajul tehnic), insa cu tot cu reglaje nu puteam sa o clintesc. Iata-ma, ca o zana floricica.

Am purtat eu bicicleta, daca ea nu ma putea purta pe mine

tot la deal tot la deal

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

In drum spre, am gasit o parcare in care am invatat sa iau curbele. Doamne, ce reusita, ce succes. Daca toata lumea s-ar bucura la fel ca mine pentru ca a invatat sa faca o curba cu bicicleta, am fi o planeta de oameni fericiti.

Reusita!!!

Bicicleta sicron, ca doar stiam sa merg in cerc😀

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

In parcul nostru minunat exista o platforma numai buna pentru biciclit. Parca pluteam, asa ca am inceput lalaitul „Valurile Dunarii” spre bucuria audientei.

Off topic: Cladirea din spate este sala Polivalenta, care de fapt e Zerovalenta pentru ca sta mai mult inchisa. Se contruieste la ea de cand ma stiu si a fost inaugurata luna trecuta cu tot alaiul: onesteanca Nadia Comaneci&Co, dupa care Pa!. 

Ce ar mai fi o naratiune  fara antiteza? Noaptea fara stele, Terra fara Soare and so on. Pentru ca destinul sa-mi arate exact la ce nivel ma aflu, pe mirobolanta platforma au venit niste tineri scamatori si ia uitati ce au facut ei in timp ce eu abia invatasem sa tin ghidonul drept.

Antiteza

Antiteza 2

Mi-am vazut de curbele si de fericirea mea si am concluzionat ca partea cu trantele (nesurprinsa in poze) mi-ar iesi  de minune, insa la partea cu levitatia va trebui sa mai lucrez.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ne-am mai jucat un pic de-a sedinta foto, ca doar evenimentul trebuia documentat cum se cuvine.

Pentru nu puteau lipsi peripetiile, mi-am pierdut telefonul…l-am gasit dupa 5 minute. Ma plimbam eu pe aleile parcului si am auzit ca a cazut ceva ca de plastic, m-am uitat in spate insa am observat nimic, eram oricum prea concentrata asa ca mi-am vazut de drum, atenta sa nu intru in gardu’ viu. La un moment dat am vrut sa verific ceasul…Panica! Ma gandeam cum voi ajunge eu repede gasesc telefonul la vreo 3 alei distanta? Stai asa ca sunt pe bicicleta! Incalec si intreb toata lumea care „parea fericita sa fi gasit un telefon”, daca nu cumva au vazut aparatul meu. Intreb si copiii, ei sunt cei mai sinceri si de obicei se implica in cautari. Stiam eu ca ma pot baza pe dansii. Cand am ajuns aproape de locul unde stiam ca-l scapasem, l-am rugat pe Sorin sa ma sune. Copiii au auzit House of fire din iarba si mi-au inapoiat indispensabilul telefon. Am rezolvat-o si pe asta! Ca sa evitam alte peripetii marca „fata simpla de la tara acum si pe bicicleta” am plecat.

Cand am plecat de la centru mergeam pe langa bicicleta, acum eram PE bicicleta.

Ii multumesc lui Sorin pentru rabdare, participare, disponibilitate, capacitati de pedagog, etc. De asemenea, Monichis thanks for leading the way. Nu in ultimul rand multumiri Onestin&NEVILA pentru ca avem biciclete gratis in oras. Gata cu multumurile ca e mai ceva ca la Oscar.

Stiu sa merg pe bicicleta!!!!

22 de gânduri despre „La 25 de ani am invatat sa merg….si pe bicicleta

  1. he,he…felicitări!🙂 Well, eu am 32, si cum am cam pus pe mine ceva kg vara asta… (si nu sunt deloc adepta curelor de slăbire… :P)… am decis eu să îmi cumpăr o biclă; nu am avut niciodată și habar n-am să merg….) Deocamdată, exersez pe hol, dar până acum, am reușit doar să cojesc vopseaua de pe pereți, și să adaug ceva vânătăi la picioare… numai bine, să stau în blugi toată vara! dar nu mă las până nu învăț! am reușit să merg cam un metru fără să pun piciorul jos, și a fost ihaaaaaaaa! sper să nu vină iarna până învăț să pedalez, vreau să dau o tură vara asta🙂 E super oricum! pupici, și mă bucur pt tine!🙂 :*

    • Mersul pe hol nu e recomandat. Dincolo de faptul ca strici frumuseatea de vopsea, n-ai spatiu suficient de miscare. Iesi seara, pe o strada mai ascunsa, daca te simti mai confortabil asa, si vei vedea ca altfel iti iei avant cand ai loc si strada libera in fata.
      Iti zic eu, sunt deja profesionista : )))….la invatat sa merg, ca la mers tot mai dau in laturi.
      Astept feedback😛

  2. Profesionist nu chiar😀 intre timp am si invatat ( singur ) in 3 zile, mi-am schimbat bicicleta si am luat-o si cu mine in Iasi la facultate. dupa prima zi de incercat voiam sa ma las, insa citind mai multe relatari precum a ta nu m-am dat batut😀

  3. Am 21 ani si 8 luni, ieri mi-am luat bicicleta, maine ma duc sa invat sa merg😀 sper sa reusesc, cazaturile nu ma vor descuraja. off topic : imi place foarte mult cum scrii:D [direct la favorite]

  4. io am 43 si inca nu stiu…dar am 3 biciclete.!!!..:-))))) incerc prin pivnita sa-mi tin echilibru pe bicicleta dar merge cam greu..dar nimic nu-i imposibil…mai bine mai tirziu decit never..dar si cind oi invata sa ma dau cu bici…uaiiiii…..:-))))

    • Laura, sa vezi ce misto e cand iti zboara vantu in plete. Si eu am invatat prin locuri mai putin populare. Nu e fun cand rad copiii de 10 ani de tine😛. Practice! Practice! Practice! Mult succes si vino-napoi cu vesti bune🙂

  5. Pingback: Cum mi-am pierdut telefonul « Fata Simplă de la Țară

  6. Bravo mai Madis!!! Ai reusittt!!!!!!!!!!!!!!!!
    Foarte frumoasa istorisirea, si ma bucur ca ti-ai recuperat si plasticul indispensabil … ca sa fie fericirea completa:)

  7. Mai bine mai tarziu decat niciodata,e si asta o performantza,unii descopera nu stiu ce bacili periculosi ,altii se descopera pe ei..,si iata si invatzatul mersului pe roti(2)la numar,la o varsta …,frageda.Revendind la adevarurile nerostite,e si asta un exercitiu de sinceritate.

    • Invatatul mersului pe bicicleta, asta mic si neinsemnat, este pentru mine o mare reusita. Are ceva treaba cu descoperirea de sine. In ceea ce priveste bacilul, daca m-oi imbolnavi, macar pot merge pe bicicleta in ultimele zile de viata – minunat sentiment de libertate, apropo (iata importanta in raport cu bacilul nastrusnic). Nu-l vad ca pe un exercitiu de sinceritate, nu e ca si cum as fi dezvaluit ca sunt gay.

    • Deoacamdata ma opresc la chestii banale pe care le fac pentru prima data. Din fericire, dusuri am mai facut :))) Nope, n-am luat nicio tranta spre intristarea fotografului in chief😛.

  8. 25 e super ok, maica-mea trecuse de 35 acum cateva veri cand s-a inhamat la mare provocare. m-ai amuzat bine de tot, trebuie sa te mai citesc.

    si bineinteles felicitari si la cat mai multe plimbari! :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s