Dragostea durează 3 zile

I-am spus într-o zi lui Monichis ca eu nu am cum să mă plictisesc cu mine însămi. Am o viață minunată. Cu sau fără happy ending, în fiecare zi aș avea o poveste de spus. Ieri,  Monichis mi-a propus să particip la un proiect de scris despre o iubire, una memorabilă din viața mea. Știa că mă îndrăgostesc repede și frumos.

*

M-am lepădat de religie, superstiții și nu cred în coincidențe, dar atunci când mă îndrăgostesc universul începe să fie plin de semne care mă duc spre un anume EL. Da, exact ca-ntr-o comedie romantică la care lumea se strâmbă când e vorba de vizionat. Mă uit la fix mai des ca oricând și un gând îmi spune “Mă iubește” chiar zâmbesc în sinea mea, chiar vreau să cred. Mă umplu de speranță de parcă ora 12:00 ar fi fost răspunsul pe care-l așteptam. Următorul gând, după toate cele de mai devreme care mi-au venit în minte într-o secundă, îmi spune: “Femeie, trezește-te!”. În școala generală, țineam în penar o foaie în care aveam notat ce înseamnă dacă strănuți la o anumită oră. De fapt, intervalele erau din jumătate în jumătate de oră:  “Iese cu o altă fată”,  “Te duce la film”, “Va întâlniți”, “ Vă căsătoriți” etc. Ce mai conta dacă între 10:00 și 10: 30 “Te înșeală”, când aflu între 16:30 și 17:00 că “Este sufletul tău pereche”. Bine că am pierdut foaia, altfel ar fi fost în portofel cu vârfurile roase și scrisul tocit din cauza speranțelor ce se vor fi stins și aprins verificându-o.

În 2007 am fost la Costinești, trenul meu venea mai târziu și a trebui să rămân singură câteva ore. M-am plimbat pe faleză și când a venit momentul plecării nu puteam ieși de pe plajă fără să-mi iau “La revedere!”. M-am dus aproape de valuri, mi-am luat rămas-bun și i-am promis mării că la anul, când mă voi întoarce, nu voi mai fi singură.

Venise și vara 2008, vara cu multe “începuturi”.  Prima dată în Vamă, prima iubire la prima vedere și prima dată în vacanță cu fetele. Mi-am dorit mereu un concediu doar cu fetele. Orice femeie ar trebui să aibă parte de așa ceva. Vedeam o astfel de experiență ca o etapă obligatorie în devenirea mea.

M-am dus îndragostită de mare. Apoi am prins o iubire fără leac pentru Vamă și aerul pitoresc al drumul bătătorit și plin de praf de pe strada principală, de Stuff și de nopțile pe plajă. După care m-am îndrăgostit de oameni și de dansul lor. Mi se perindau prin față pletoși cu pantoloni de piele pe motoare gălăgioase și hipioți colorați, beți, fumați, dar adorabili. Niciun om nu e la fel in Vama, nici marea nu e la fel.

Povesteam despre iubiri, petreceri, jucam poker pe bani puțini, dansam la Stuff în fiecare seară cu aceeași muzică și viața era frumoasă. Pe plajă visam și vorbeam uneori despre viața de familie. Când “libertate” este primul cuvânt care-ți vine în minte în Vamă, un eventual soț și căsnicia sunt atât de departe. Mă amuzam vorbind de copiii pe care-i voi avea. Neapărat gingași cu pielea albă, părul blond, creț și ochii albaștri sau verzi. Bineînțeles că soluția era un bărbat cu ochi albaștri, părul blond, creț si pielea albă. Eu râdeam și soarta către mine.

O nouă seară la Stuff, în a patra zi. Stăteam pe una dintre mese și priveam oamenii dansând ca niște musculițe în jurul becului de la totem. O așteptam pe una dintre prietene să ajungă. A venit și ne uitam la mulțime, încercând să găsim un loc liber prin preajmă în care să ne strecurăm și să dansăm. Se apropie de urechea mea și-mi spune ștrengar: „Uite băiatul tău blond cu părul creț!”. Era inalt cu un corp perfect și un tatuaj foarte interesant pe spate, care-i dădea un aer nonconformist. Avea și el o poveste, pe care voiam atât de mult să o aflu. Am dansat, ca-n fiecare seară și ca-n fiecare seară un bețiv s-a legat de mine. Nici măcar nu mai încercam să fiu politicoasă când îi refuzam, iar cu acesta am fost foarte neprietenoasă. Individul era incredibil de insistent și nu întelegeam de ce îmi vorbea într-o engleză stâlcită când era evident că-i român. În timp ce-l dădeam la o parte îmi tot spunea “But…But…Him” și arată în direcția bătaiului blond. După ce a plecat, ca-n momentul de climax al unui film, am început să înțeleg ce vrea să-mi spună și toate lucurile începuseră să se lege. El, vorbitor nativ de limbă engleză, își trimisese un sol spre a mă cere, dar eu am refuzat…solul. “Și acum ce fac?” alungasem omul de legătura, “Poate va crede că nu-mi place de dânsul ”. Sunt extrem de nepricepută când vine vorba de sedus bărbații care-mi plac, pentru că mă pierd în starea de femeie îndrăgostită, așa că am ales calea simplă: să-l privesc insistent. A venit spre mine și mi-am înghițit toate cuvintele. Nici nu știu cum am reușit să-mi mai amintesc engleza. Avea ochii verzi… și pielea fină. A urmat Vama Veche – 18 ani și cântam, săream, strigam “Nu mai vreau altceva/ Ochii verzi și părul tău îmi ajung”. Aș fi vrut să înțeleagă română, să înțeleagă cât de mult îmi place muzica celor de la Vama Veche, să fi știut și el despre ei și să ne bucurăm împreună. Aș fi vrut să știe cum e să te joci în fața blocului, să crești în orașul meu mic și să iubească Bucureștiul la fel ca mine. As fi vrut să-i povestesc toata viața mea.

El era din Philadelphia și-l iubea de Bruce Springsteen. Venise în România prin programul de voluntariat Peace Corps. Avea să fie profesor de engleză la o școală din Orșova pentru următorii doi ani.  Eu mai stăteam încă 3 zile în Vamă, el încă 4. Nici nu mă gândeam că nu o să ne mai vedem. Nu aveam timp. Vorbeam, dansam și ne sărutam. Zâmbea frumos către mine și eram fericită. Se oprește deodată și strigă: “Mădălina, te iubeeeeeesc!”. Pronunțase stângaci, însă îmi spusese din suflet. Prima dată când un bărbat îmi spunea:“Te iubesc!”. Râdeam, râdeam cu pofta. Mă uitam la el și mă gândeam în ce film am nimerit. Cum am găsit bărbatul perfect așa, dintr-o-ntâmplare? Dar nu, nu era perfect, dansa îngrozitor. Lucru care mă amuza foarte tare. Primise porecla “Perscărușul” din cauza felului în care dădea din mâini. Însă iubeam și imperfecțiunea lui. Era chiar drăgălaș în stilul lui de a se mișca fără nicio noimă și fără nicio legătură cu ritmul muzicii.

Am plecat să ne plimbăm pe plajă. Pentru mine, momentul perfect este însoțit de o tigară și o bere,  noaptea pe plaja din Vamă cu marea-n față și muzica de la Stuff  în spate. Acum aveam lânga mine și băiatul meu blond cu părul creț, ochi verzi și  piele fina. Ne-am așezat pe spate și a inceput să-mi arate constelațiile. Prima dată când am privit atent stelele și am văzut Orion, Castor și Pollux. M-a condus până la poartă, ne-am sărutat și mi-a spus că și-ar dori ca momentul acela, cu noi doi, să nu se mai termine. M-a pus să-i promit că ne vedem și a doua zi și i-am luat numărul de telefon. Am dat atunci un apel, fără să verific dacă a sunat sau nu. Nici nu mă gândeam la asta, făceam lucrurile teleghidat. După aceea am aflat că avea telefonul închis din cauză că își uitase încărcătorul.

Era a cincea zi. Găsisem un loc ieftin, cu mâncare bună și vedere la mare. Am descoperit că priveliștea mea era mult mai completă. Vedeam perfect cortul lui și pe el. Tocmai ieșea din apa și-și dădea parul ud pe spate cu ambele mâini. “Din ce film e baiatul asta? Unul american, cu siguranta!”. Îmi cumpărasem pește care în alte situații era delicios. Acum nici nu mai vedeam farfuria. Era inutil să mai rămân la masă, așa că m-am dus la el. Se dădea cu cremă. M-am blocat. Habar nu aveam ce să-i spun așa că am gasit cel mai stupid motiv posibil să ne plimbăm pe plajă: trebuie să caut scoici pentru prietenii de acasă. Am mers pe faleză și discutam, conversații fără rost, ajunsesem la religie. Aveam sentimentul că pot vorbi cu el despre orice. The pretty boy începuse să ia forma bărbatului perfect: frumos și inteligent. A ținut să-mi spună despre medalionul său în stil militar pe care erau inscripționate datele lui. Îl tinea la gât mereu, de cîțiva ani, fiind un foarte drag cadou. Când s-a încheiat plimbarea, am stabilit să ne vedem seara la totem.

Dupa-amiaza, ne-am mai întâlnit cu niște prieteni din București, am jucat Whist, am mers pe plajă. Eu mai ramâneam din când în când cu privirea fixată, mă gândeam numai la cum va fi seara.

Mi-am luat o rochie lungă, inflorată, în care înghețam, dar ce mai conta? Ne-am întâlnit. Sub becul de la Totem mă simțeam ca și cum as fi fost sub un reflector. Parcă noi doi eram în centrul atenției, atât de potriviți și de frumoși împreună. Am dansat, am vorbit, i-am cunoscut prietenii care făceau parte din același program de voluntariat. Am plecat spre plajă, iar când am ieșit din mulțime, cu el de mână și cu rochia lungă, un grup s-a dat la o parte formând un culaore pentru noi doi și-mi spuneau când treceam: “Bună seara, Prințesă!”. Stomacul meu era inundat de fluturi. Ce poate fi mai frumos de atât? Trăiam într-o poveste! Ne-am întins pe nisip, ne sărutam, mi-a dat tricoul lui, ca să-mi țină de cald și și-a medalionul jos de la gât. Am mai rămas acolo o vreme fără să ne spunem nimic. Mergeam spre cortul lui, cand a observat că pierduse medalionul. Tocmai îmi povestise cât de important era si acum…Știam ca e imposibil să-l vedem prin nisip, dar ne-am întors să-l căutam. Ce era să fac? Nici nu aveam ce altceva să-i spun. Era bezna, singurele lumini erau cele de la cârciumi, nu aveam niciun telefon la mine să văd ceva. Ce urâtă și gălăgioasă era Vama. Aș fi vrut liniște și lumină. Nu l-am mai găsit. Se ruinase seara noastră. L-am condus la cort și am plecat înapoi la Stuff, după care acasă.

În a șasea zi ne-am întâlnit tot la Stuff. Am mers acolo după un concert Byron. I-am spus că-mi pare rău pentru medalionul lui. El mi-a răspuns: “It doesn’t matter, it’s a nice memory of you” a zâmbit și m-a luat prietenește în brațe. L-am întrebat dacă e cumva prințul meu, pentru că  tatuajul lui avea un simbol regal. A râs și a spus că este simbolul unei familli de nobili francezi din care se trage. Îmi găsisem prințul.

În acea seară nu l-am mai condus până la cort, ci am intrat cu el.  Ne-am spus la revedere pe la cinci dimineața, iar eu am plecat spre “Pirati” și am ascultat “Whiskey in a Jar” înainte de răsărit.

Pentru prima dată am vazut răsăritul în ultima mea zi in Vamă.

În gară, la Constanța mi-au furat telefonul…cu tot cu numărul lui. Nu știam de ce îmi pare rău: că am pierdut telefonul meu preferat sau că nu voi mai putea niciodată să-l văd pe el. Mi se parea de neconceput să se întâmple asta.

M-am întors în București și stăteam la Pizza Hot cu prietenii spre a le povesti despre aventurile din Vamă.  Aveam aceeași rochie lungă și înflorată. Îmi sună telefonul. În prima seara, când îl sunasem, intrase căsuța vocală.

Later edit: iata ce s-a ales de noi.

6 gânduri despre „Dragostea durează 3 zile

  1. Wau!

    Citeam in boardul de discutii de pe Imdb al filmului Before Sunset ca daca fiecare om ar trai o poveste similiara celei din primul film lumea ar fi mult mai buna. Si sunt mai mult de acord cu asta. Astfel de experiente ne alimenteaza placerea de a trai multa vreme, iar si cand totul va fi o amintire indepartata, tot va ramane acel suras discret cand ne vom aminti de acele clipe care cumva par la granita intre realitate si vis, si trebuie sa facem un efort de gandire pentru a constata ca intr-adevar chiar s-au intamplat.

    Acuma nu stiu daca „dragoste” e termenul potrivit, poate „indragosteala” dar nu conteaza; in ceea ce ai scris am gasit ceva ce rar mai apuc sa citesc pe internet: ceva sincer, scris bine si cu mult entuziasm. La textul tau se potrivesc toate sintagmele „scris din suflet/din inima”
    De acolo si wau-ul de la inceput. Cuvintele au curs unul dupa altul fara sa plictiseasca si parca m-au grabit sa le citesc mai repede sa ajung la deznodamant.

    Partea a doua (cea cu intalnirea din Bucuresti) mi-a placut la fel de mult si nu pot decat sa te felicit ca din aceasta experienta ai luat exact ce trebuia: partea frumoasa.

  2. Pingback: Dragostea dureaza 3 zile. Doar 3 zile (V-ati mai intalnit?) « Fata Simplă de la Țară

  3. Pingback: Fericirile mele « Fata Simplă de la Țară

  4. Adorabil, mi-a placut la nebunie sa retraiesc vremuri bune si frumoase… macar partial! Suna atat de minunat povestea ta, ma bucur tare mult ca ai scris-o

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s