In for a rebound?

Luam taxiul din Militari/Rosu. Tocmai vazusem la un prieten filmul “I saw the devil” (sau “L-am vazut pe dracu” in traducere directa). Pe scurt, un nene omora oameni in masina, farmacie, casa, etc. Altfel spus, aveam o stare de angoasa…
Fiecare statea langa usa lui, privea pe fereastra lui. Mircea in spatele taximetristului, eu pe diagonala. Intre noi mai incapea o persoana. Tot drumul ne-am vazut de ale noastre.
La radio se auzeau formatii romanesti cu aspiratii de Beyonce&Jay Z. Tema principala: inima ranita. Proasta muzica!
Taximetristul pe la 30 de ani, proaspat tuns si barbierit. Ii puteam urmari perfect linia maxilarului.
- Unde e umbrela? ma intreba Mircea
- E la picioarele mele, nu o mai uit!
Ma uitam pe geam si ma gandeam ca e o vreme de rahat. Uneori, cand n-ai ce sa-ti mai spui, tot despre vreme iti vorbesti.
Treceau semafoarele, mai aveam de facut inca o data la dreapta si apoi o data la stanga pana sa ajungem acasa, cand taximetristul se intoarce catre noi cu un zambet de om stanjenit:
- Permiteti-mi sa va pun o intrebare, dar va rog sa nu radeti…Aveti cumva vreo prietena singurica?
…Aaah! diminutivul ala mi-a zgariat urechea. Am ramas lipita de scaun si m-am simtit aproape agresata de intrebare, gandindu-ma ce s-ar fi intamplat daca as fi mers singura cu taxiul
- Am ramas singur dupa o logodna de trei ani jumate, completeaza el. A fugit cu managerul de la firma. Va dati seama, nu mai am nici cu cine sa ma plimb in parc!

Mircea il consoleaza cu vreo doua vorbe de duh, iar eu ma intrebam daca tot drumul a fost framantat de momentul in care va pune intrebarea. Isi spunea probabil in gand:

“Acu! Hai zi! Of, stai ca tre sa dau prioritate…”, “Gata! Acu, la 3! 1…2….nu, e penibil nu pot spune asta….,insa sunt singur!!! Nu pot sa fiu singur! Cum sa ma trezesc singur? Si a plecat cu ala! Dobitocu’ ala! A plecat pentru ca avea mai multi bani! Eu nu o sa fac niciodata suficienti bani din cursele astea….Am nevoie de un serviciu mai bun. Tre sa gasesc o femeie si toata ziua sunt in taxiul asta nenorocit! Curva dracului, am iubit-o ca un prost, am vrut sa o iau de nevasta…. Inca un pic si ajung pe strada astora. Si asa nu-i mai vad niciodata, daca nu merge. Par ok, sigur au o prietena draguta. O sa iesim cu totii in oras, o sa-i arat eu ei ca si eu pot gasi pe cineva.”

Anybody in for a rebound?

Parisul in 4 zile

- Avion cu motor,

Ia-ma si pe mine-n zbor!

- Nu te iau, ca esti mic

Si te cheama Polonic!

Asa tipam, cu glas ascutit de copil catre fiecare avion care trecea pe deasupra noastra, in timp ce ne jucam in fata blocului.

Saptamana trecuta m-a luat un Wizz si m-a dus catre Paris. Inainte de decolare:

- Va rugam sa eliberati spatiul de bagaje de deasupra scaunelor! Un pasager a parasit avionul si este necesar sa facem verificarile de securitate.

Am incercat sa gasesc cateva motive pentru care cineva ar ajunge intr-un avion, dupa care s-ar razgandi inainte de decolare. Am gasit doar unul: ii murise o ruda. Pasagerii din spatele meu, ceva mai veseli, cu tricouri vizibil branduite Emporio Armani si cu ochelari de soare, au gasit mai multe. Au indentificat personajul care parasise avionul ca fiind o femeie, dupa care au imaginat un dialog intre ea si “barbac-su”:

1. “- Intoarce-te, fa, acasa ca nu ai ce face aici!

- Nu-i nimic de munca aici, fa!”

2. Gagica-su a chemat-o in Italia si ea s-a urcat in avionu de Franta”

Multe hahaituri sonore, noroc de zgomotul motoarelor care a fost mai placut decat dialogul celor din spate.

Iau revista Wizz la rasfoit si in numarul de februarie se gandesc dragutii sa faca o recomandare pentru Bucharest, Romania in care propun ca punct de plecare “Unirii Square” cu o poza din Timisoara. Intr-adevar Piata Unirii din Timisoara merita vizitata. Wizz go home, you’re drunk!

IMAG0844

 

Au trecut repede cele 2 ore jumatate de zbor.

Transportul de la Aeroportul Beauvais pana in Paris

L-am facut cu un bus al aeroportului. Recomand sa cumparati biletele online, ca sa evitati cozile, desi gasiti cu usurinta bilete in aeroport si in statia de autobuz. Costa 16 euro dus si dureaza 1 ora si 15 min. Va lasa in Paris, la Porte Maillot (statie unica) de unde puteti lua metroul cu usurinta.

ATENTIE! Autocarul Wizz costa aproape dublu.

Transportul in Paris

De la statia de metrou Porte Maillot am luat un abonament “Paris Visite“, valabil pe 5 zile pentru toate tipurile de mijloc de transport in comun, insa am folosit doar metroul. Costa 35 euro pentru zonele 1-3, adica tot centrul Parisului.

Tip: pass-urile se cumpara de la automate doar cu monezi sau card. Va recomand sa-l luati “de la om”, deoarece puteti plati cash plus ca puteti cere o harta care va fi vitala.

Tip2: pentru orientare in spatiu downloadati aplicatia Trip Advisor – Paris. Merge OFFLINE, este extrem de utila, mai ales ca poti marca obiectivele pe care vrei sa le vizitezi.

Am avut in vedere si autobuzul Hop on- Hop off avand in vedere, chiar si barca pe Sena, ca sa fie romantic, insa varianta Paris Visite a fost cea mai buna.

Metroul parizian

Cu metroul poti ajunge aproape oriunde in Paris. Este o placere sa faci plimbari si sa te pierzi pe strazi, insa cand nu te mai tin picioarele, vei gasi o statie de metrou in drumul tau.

IMAG1089 IMAG1091 IMAG0850 IMAG0851 IMAG0852

Mereu ma intrebam daca este posibil sa existe un fel de gard intre peron si linia de metrou, astfel incat pornirile sinucigase sa fie oprite. Pe liniile 2 si 14 in Paris, exista asa ceva. Mai mult decat atat, aceste linii sunt automate si daca te urci in primul vagon, vei vedea tunelul. Impreuna cu alti doi copii iti poti imagina ca tu conduci metroul. Ei se vor uita urat la tine pentru ca te-ai bagat in jocul lor, dupa care te linistesti :D. Dap, did that!

Tip: Mergeti la statia Abbesses, a doua cea mai adanca statie de metrou din Paris. Nu luati liftul! :) Oricum ar fi bine sa ajungeti la Abbesses pentru ca este una dintre statiile de la care mergeti catre Montmartre, un must-see al Parisului!

Unde va lasati bagajele in Paris

De la Porte Maillot noi am mers catre Gare de Lyon unde ne-am lasat bagajul pentru cateva ore pentru a ne putea plimba linistiti pana ma vedeam cu prietena mea la care urma sa locuim.

In Gare de Lyon costa aprox 7 euro sa-ti lasi bagajul pentru pana la 24 de ore. Este deschis pana la 22:00, iar noua ne-a fost de mare ajutor acest serviciu.

 

Obiective ziua 1

1. Montmartre

La 16:00 am plecat catre Montmartre, locul cu cea mai frumosasa panorama a Parisului. Multe cladiri din Paris iti ofera un view al orasului, insa nimic nu se compara cu momentul in care simti ca ai tot Parisul la picioare si-l poti cuprinde cu privirea.

Ajungi acolo cu metroul de la statia Abbesses si vei gasi un cartier plin de cafenele, patiserii (“boulangeries”) si magazine vintage. “Le chat noir” este la tot pasul in vederi, tablouri, cani, tavi si cam orice altceva se poate imprima. In cel mai inalt punct, este 2. Bazilica Sacré-Coeur pe scarile careia se aseaza turistii, cu Parisul in fata, acompaniati de muzica unor baieti care canta jazz. Pe unul dintre stalpi, un negru fara echipa face acrobatii cu o minge de fotbal. Am inteles ca aceste personaje sunt nelipsite din peisajul Sacre Coeur, insa pentru un turist atmosfera este de una de bal. Gasisem locul perfect in care sa aprind o tigara si sa fumez a contemplare.

Tip: Faceti un tur in jurul catedralei, o sa ajungeti pe niste stradute linistite si piatete unde artisiti de mana a doua te vor chema pentru o caricatura, iar chelnerii cu sorturi de băcani, te vor invita la o terasa tipic pariziana cu mese mici, incomod de apropiate. Poate sunt eu mai speriata, insa cand ies la un suc, imi doresc initimitate. Toate sunt parte dintr-un peisaj care te fac sa mergi neobosit spre a descoperi mai mult.

IMAG0861IMAG0865IMAG0866  IMAG0868IMAG0869IMAG0874IMAG0877IMAG0885IMAG0884IMAG0883IMAG0887IMAG0888IMAG0890IMAG0891IMAG0892

3. Moulin Rouge

IMAG0897

De la metrou Abbesses am pornit pe jos catre Moulin Rouge. Ai impresia ca intri intr-o alta lume pe masura ce te apropii de vestitul cabaret. Vei ajunge pe o strada a decadentei plina de sex-shopuri, cu multi oameni dubiosi care pierd vremea, vand marijuana sau cauta un mod de a face bani…altfel decat prin munca cinstita. Nu stiu de ce ma asteptam la mai mult. Am fost mereu atrasa de viata curtezanelor, gheiselor, tarfelor, etc., insa realitatea e ca Moulin Rouge e o cladire micuta, cu o moara de vant in varf de acoperis. As fi vrut sa vad un spectacol, insa preturile depasesc 100 de euro si nu se asorta cu ” Paris on a budget”. Nu stiam cum sa ies mai repede de acolo, asa ca am luat rapid metroul catre un loc mai animat si mai safe:

4. Arcul de Triumf

IMAG0898

Se intunecase deja si oricum nu planuisem sa-l vizitam, asa ca l-am observat, l-am pozat si am inaintat pe 5. Avenue des Champs-ÉlyséesAici vei gasi toate brandurile de bijuterii sau haine de care ai auzit pana acum, de la Cartier la H&M. E un bulevvard larg, un furnicar in care simti suflul capitalismului in ceafa. S-ar putea sa reprezinte un obiectiv important pentru fashioniste insa nu si pentru mine. Eu cautam Parisul boem si speram ca voi gasi locuri necalcate de turisti.

6. Grand Palais

7. Petit Palais

8. Pont Alexandre III

IMAG0909 IMAG1226

De pe Champs-Elysees am plecat la pas catre cel mai frumos pod din Paris, “Pont Alexandre III”. De o parte si de alta, inainte de a intra pe pod, te poftesc impunatoare cele doua palate: Petit Palais si  Grand Palais. In departare vezi Turnul Eiffel.

9. Invalides

O piata spatioasa, pe care la ora 21: 30 se juca fotbal este peste Sena, la capatul celalt al podului Pont Alexandre III. De aici am luat metroul inapoi catre Gare de Lyon ca sa ne intoarcem acasa.

Obiective Ziua 2 (doar la pas)

Am plecat in Paris cu gandul sa facem traseul lui Jesse si a lui Celine din Before Sunset. Am avut norocul sa stam la o prietena pe langa Gare de Lyon, foarte aproape de locurile prin care s-au plimbat cei doi. Incepand cu ziua 2 am reusit sa bifam cateva din locurile pe care le-am vazut in film.

1. Promenade Plantee

Ne-am inceput dimineata in Promenade Plantee, un parc suspendat, care a fost reamanajat pe traseul unei foste cai ferate. O oaza de liniste in care francezii alearga sau aleg sa-si petreaca inceputul de zi cu o carte.

20140306_113737 20140306_113740

2. Île de la Cité

Am plecat pe malul Senei cu destinatia Notre Dame. La fel ca multe alte cartiere pariziere, Ile de la Cite este un loc pe strazile caruia merita sa zabovesti. Vei vedea macelarii, bacanii si alte magazine pitoresti care iti contureaza un tablou diferit de cel al unui oras invadat de supermarketuri si hipermarketuri cum este Bucurestiul, unde traditia mestesugului s-a pierdut. Acest cartier este pe una dintre insulele Senei.

3. Notre Dame

Imi place foarte mult arhitectura gotica, asa ca m-am dus catre Notre Dame cu inima deschisa. Catedrala se viziteaza gratuit, in timp ce pentru a urca in turnul de nord (turnul sud este inchis) trebuie sa stati la coada aproximativ o ora. Pretul este 8,50 euro. Pregatiti-va pentru 400 de scari si o panorama completa a Parisului, printre gratii. Spatiul este destul de ingust si de aglomerat de turisti, n-as putea spune ca mi-a facut placere sa fiu sus pe turn. Cu toate acestea, dupa ce am revazut primul sezon din Gargoyles, mi-a placut sa-i vad in piatra, ca si cum noaptea ar prinde viata si ar strabate cerul Parisului.

IMAG0915IMAG0919 IMAG0929IMAG0930    IMAG0932IMAG0941 IMAG0931IMAG0946 IMAG0921IMAG0947 IMAG0963IMAG0965IMAG0966IMAG0968

4. Lovelock Bridge

Poate cel mai funny obiectiv din suita pariziana, Lovelock Bridge este un pod care “sta sa cada” din cauza dragostei apasatoare care s-a agatat de el pana azi. Ca sa zic asa, o sa “fall in love” ….sau “out of love” pe bune.  Oamenii, de-a lungul timpului au ales sa-si pecetluiasca dragostea inchizand un lacat pe acest pod.

Iti poti consuma o zi, poti face o dizertatie in antropologie doar citind mesajele de pe lacate sau urmarind modelele. Cel mai haios a fost al unui spaniol care scrisese pe un lacat-rangă: “Esto no es amor!”. Inevitabil mi-am amintit versurile slagarului “Obssesion“, al anilor 2003-2004: “Este no es amor, es una obssesion”. In sfarsit, cineva a inteles cum sta treaba…

IMAG0986

Sunt unii care si-au facut lacate “custom”, in timp in materie de design avem de la Hannah Montana la lacatele in forma de seif (daca relatia aia nu e pecetluita, atunci care mai e?). Azi, agatarea unui lacat de acest pod este act de vandalism, altfel am gasi vreo doi romani cu lacatele de vanzare: “Aşăteee sil vu pleee, pur lamur”.

IMAG0987IMAG0983IMAG0984IMAG0977IMAG0973IMAG0975IMAG0976 IMAG0978IMAG0979IMAG0980IMAG0982  

5. Hôtel de Ville

IMAG0991 IMAG0992

In drum spre galeriile Georges Pompidou, am trecut pe langa Hotel de Ville, cladirea actualei administratii.

6. Atelier Constantin Brancusi

Daca tot ajungeti in Franta, la centrul George Pompidou, trebuie sa mergeti in Atelier Constantin Brancusi. Intrarea este gratuita si veti vedea cum arata atelierul sculptorului si informatii despre viata si arta lui. Nu exista nici o referire la Romania… Un muzeu in cinstea unui artist roman nu mentioneaza nici macar orasul natal. Textele despre el indica doar anul in care a ajuns la Paris…

ATENTIE: programul de vizita incepe la 14:00

IMAG0995 IMAG0996 IMAG1001 IMAG1002 IMAG1003

7.Centrul Georges Pompidou

IMAG0993 IMAG1056IMAG1004

Este un muzeu de arta moderna in care merita sa mergi pentru a-ti face o idee cu privire la felul in care este vazuta arta in zilele noastre. Aici gasesti “hipsterii parizieni”, care se aseaza in piata din fata centrului si-si petrec acolo timpul, fac cantari si altele. Intrarea este 13 euro, dupa care ai acces la doua galerii de arta moderna si la un view al Parisului de la ultimul etaj al centrului. Daca ajungi in Paris iarna, este cel mai ok loc in care sa vezi orasul, insa daca este mai cald te vei simti ca intr-o sera in tunelul transparent.

Tip: principalele galerii sunt pe doua etaje. La intrare, drumul te duce catre zona de arta abstracta, de-a dreptul ciudata si de neinteles pentru mine, insa la etaj stau, printre altii: Dali, Brancusi (cate unul din fiecare), Pollock, etc.Mergeti mai intai la etaj si apoi, daca va mai tin picioarele, ochii, atentia, etc, vizitati si primul nivel.

Cand am vazut aceasta lucrare mi-am amintit de versurile unei piese folk pe care am auzit-o recent in Iron City: “Nu dau doi bani pe doua ţâţe lasate!”

IMAG1018

Iata ce veti mai vedea la primul nivel:

IMAG1008IMAG1007IMAG1005  IMAG1009IMAG1010IMAG1012IMAG1013IMAG1014IMAG1016IMAG1017IMAG1019IMAG1020IMAG1021IMAG1022

Iata ve veti vedea la al doilea nivel:

IMAG1044 IMAG1045 IMAG1048 IMAG1049 IMAG1050 IMAG1051 IMAG1054

8. Cel mai tare caine

In piata din spatele centrului Pompidou erau cativa copii care jucai fotbal si aveau pe post de portar/jucator un caine foarte atent la mingile care veneau catre el. Statea vigilent in poarta si iesea in fata mingii, iar cand vedea jucatorii ca se apropie se ducea sa dribleze cu botul. Un tarcat blanos absolut genial!

IMAG1055 IMAG1057 IMAG1058 IMAG1059 IMAG1060 IMAG1061 IMAG1062 IMAG1063 IMAG1064

9. Le Marais

Mergeti in Paris prin cartiere ca sa vedeti oamenii cum merg pe strada, cum vorbesc, cum nu se dau niciodata din calea masinilor, ci mai degraba masinile ii ocolesc pe ei. Singurii oameni care pareau sa se grabeasca erau cei de la metrou, in rest totul se misca firesc. In Le Marais am descoperit vuietul si aglomeratia centrului vechi bucurestean, cu cladiri mai frumoase, fara bulina si cu mai multe magazine de haine. Din pacate, am ajuns destul de obositi prin zona si nu prea am fost atenti la imprejurimi.

M-au fascinat peretii pictati ai caselor:

IMAG1065

10. Rue Eginhard, Rue Le charlemagne si Rue des Jardins Saint-Paul…tot pe urmele Before Sunset

IMAG1066 IMAG1074

11. Village Saint Paul

Al doilea cel mai frumos loc din Paris, dupa Montmartre. Am ajuns aici din intamplare, pe traseul Before Sunset si mergand pe Rue des Jardins Saint Paul, am intrezarit prin ganguri niste curti interioare cu flori. Curioasa ca o mâţă, am intrat in ceea ce aveam sa aflu ca este Village Saint Paul, un labirint de pasaje, ganguri si curti interioare cu magazine de antichitati, cafenele si artisti. Este foarte intim si diferit fata de zonele care sunt cel mai des vizitate de turisti. E ca o primavara!

Aceasta este usa de metal a unui atelier de arta:

IMAG1072

IMAG1073IMAG1067 IMAG1069   IMAG1076 IMAG1079

12. Libraria Shakespeare & Company

Am plecat apoi pe Boulevard Saint-Germain (am intrebat unde gasesti domnisoarele chic ale Parisului si mi s-a spus ca acesta este locul lor de promenada) catre un alt loc Before Sunset: biblioteca in care Jesse isi lansa cartea si cei doi s-au revazut.

Singurul loc din Paris in care toata lumea vorbeste engleza :). Este o librarie cozy, micuta, unde ai impresia ca toate cartile sunt asezate de-a valma, insa exista mereu ordine in haos.

IMAG1086

13.  Cartierul Latin

Am plecat inapoi pe Rue Saint Germain catre Rue Monge pentru a patrunde in Cartierul Latin, un loc plin de restaurante cu specific indian sau chinezesc. Este spatiul in care vin studentii pentru a-si pierde noptile. Pe blogurile turistice este laudat pentru multimea de restaurante cu preturi mici.

Obiective ziua 3

1. Catacombele

Rezidentii spun ca Parisul mai are o lume subterana, cea a  galeriilor. “Catacombele” reprezinta doar o parte din ea si aici veti gasi osemintele a peste 6 milioane de oameni, asezate in…stive. De asemenea, catacombele sunt de interes din punct de vedere geologic, datorita rocilor care au fost descoperite. Dincolo de conotatia morbida are o importanta stiintifica.

Coada: 1h 30 min, Intrarea: 8 euro, Durata vizita: 45 min

Din punctul meu de vedere nu e nimic terifiant, sunt niste oase de oameni care au murit. Absolut natural!

Am vazut osuare mai “creative” intr-un mausoleu din Romania, cred ca Soveja, insa nu-mi mai aduc aminte exact.

IMAG1127 IMAG1130 IMAG1142IMAG1140 IMAG1152IMAG1156IMAG1167

2. Museul Orsay

O fosta gara pariziana, peste Sena de Louvre, a fost transformata in muzeu. Gazduieste preponderent arta franceza de la jumatatea secolului 19 pana la inceputul secolului 20, artisti din curentul realist, impresionist, simbolist (Coubert, Renoir, Monet, Degas).

As fi stat vreo 5 ore in el, doar ca se inchidea la 17 30…., din pacate am pierdut o buna parte din etaj…

Coada: 20 de minute, Intrare: 11 euro,  Durata vizita: 3-4 ore

IMAG1186

3. Louvre

Am ales sa nu-l vizitam, avand in vedere timpul scurt pe care l-am avut la dispozitie. Este o  imensitate, fiind necesare zile pentru a-l vedea in amanunt.  Am facut o plimbare in curtea muzeului, dupa care am plecat spre: 4. Jardins de Tuileries  unde ne-am tras un scaunel dintre cele care erau in jurul unei fantani si ne-am odihnit picioarele pe marginea de piatra, uitandu-ne la ratele salbatice care se scaldau prin apa. Am mers inainte catre 5.Place de la Concorde si am reusit sa prindem Turnul Eiffel exact cand se aprindea, cu spectacolul sau de lumini. In dreapta se vedeau Arcul de triumf si Champs Elysees. Eram in “cel mai parizian” moment posibil.

IMAG1196 IMAG1198

6. Turnul Eiffel

Era deja 20:00 cand am ajuns la el dupa o  plimbare pe Sena si cozile nu mai erau atat de mari. Noaptea este mai frumos, cu siguranta. N-am plecat cu planul de a urca, insa ajunsi acolo simteam o atractie, o provocare de a vedea Parisul noaptea. Ma dureau picioarele prea tare si am fi vrut sa mergem pe scari, asa ca am renuntat. Pentru ca le gaseam la toate colturile, n-am rezistat unei gauffre cu nutela si 1000 de calorii, dupa care am urcat catre 7.Trocadero, cel mai bun loc din care poti vedea Turnul Eiffel.

IMAG1234 IMAG1248

Obiective ziua 4

In a patra zi, sambata, deja terminasem de vizitat obiectivele principale pe care le vizasem, asa ca am lasat…the secrets for last in compania dragei mele Anush, care ne-a fost gazda. Astfel, n-am putut sa ocolim 1.curtea interioara in care locuia Celine din Before Sunset si o mica straduta colorata a Parisului: 2.Rue Cremieux.

IMAG1258 IMAG1260 IMAG1261 IMAG1262 IMAG1263 IMAG1264

Am facut apoi o plimbare prin 3. Champs de Mars, ca sa vedem Turnul Eiffel si pe lumina. N-am reusit sa ne apropiem foarte mult, din cauza multimii de turisti. Pe oriunde paseai, stateai in calea unei fotografii. Nu recomand turnul pe zi…, cu atat mai putin in weekend. Am luat metroul pentru a vedea 4. Opera Parisului – Palais Garnier. Ne-am asezat pe scarile ei si am mancat un eclair framboise in timp ce ascultam o trupa de muzicieni amatori.

IMAG1269 IMAG1270

Pe o strada in apropiere de opera, e centrul comercial al Parisului: 5.Galeriile Lafayette: dincolo de brandurile renumite, galeriile sunt gazduite intr-o cladire in stil Art Nouveau, cu bolta de sticla. Din cauza destinatiei cladirii, ea este de multe ori ocolita de turistii care nu sunt interesati de cumparaturi in Paris. Pe acoperisul galeriilor Lafayette este un spatiu amenajat, cu cel mai moale covor artificial, puteti urca pentru a vedea cladirile Parisului.

IMAG1278IMAG1274 IMAG1275  IMAG1279 IMAG1283

Am incheiat excursia cu 6. Place Vendôme, o piata a magazinelor cu haine de firma si a bijuterilor. Seara s-a terminat la un restaurant cu specific etiopian, unde ne-am lepadat de maniere si am mancat cu mana dintr-o tava de metal cu mai multe preparate traditionale :D.

Cat timp am stat in Paris si m-am indragostit de el, am zis ca ma mut acolo, insa m-am intors in Bucuresti, in aglomeratia care-mi prieste. Poate e doar vorba de o zona de confort, insa asa zapacit cum e el, imi place Bucurestiul.

Home is where you can activate your data connection with no roaming charges.

Protozoarele de bazin

Un specimen ce ar trebui adaugat in viitorul atlas de mitocanie urbana.

Vine la bazin si se tolaneste pe sezlong, in timp ce vorbeste la cele doua telefoane smartfon (unul bineinteles ca e iPhone). De cele mai multe ori, telefoanele sunt mai inteligente decat ei. Altfel spus, sunt niste vietati care-si poarta creierelel in buzunar. Are un fizic masiv, cu un strat consistent de grasime care sa-l tina la suprafata atunci cand se mai baga in apa, dar ii este prea lene sa inoate. Dupa marimea burtii, stim deja ca e suspect de diabet si ca-l paste un stop cardiac in viitorul apropiat, plus dureri de spate, plus hemoroizi, poate un cancer de colon. Dupa marimea cefei si a tatuajului tribal de pe bratul drept, stim deja ca e din Ghencea ori de prin imprejurimi.

Miercuri:

Suparat ca i-au fost stropite telefoanele, in timp ce vorbea la ele de pe marginea bazinului, organismul nostru striga infuriat:

- Heeeei! Ia uite ce mi-ai facut la telefoane!

Vede ca nu-l baga nimeni in seama, la prima strigare, mai deschide gura o data:

- Heeei! Mi-ai udat telefonul, ia uite ce stropesti. Inoata si tu mai incet

Inot un pic spre el si-i raspund:

- Stiti….Suntem la bazin! Aici oamenii inoata, nu vorbesc la telefon!

- Ce spui? imi replica provocator, incercand sa vada daca mai am inca o data indrazneala sa-i raspund.

- Am spus ca sunteti la bazin. Aici se inoata! Ar fi bine sa vorbiti la telefon in alta parte

- Unde in alta parte? Eu vreau sa vorbesc aici!

- Atunci va puteti muta pe un sezlong de la capatul bazinului, nu pe marginea lui….

- Ei ma mut! (de ce sa mute vreo pulpa din aia grasa, vreun centimetru, ca doar e la sala…..) Acolo scrie inot usor!!  Nu suntem la bazin olimpic aici!

…Mi-am continuat drumul si am incercat sa-l ignor. El a continuat sa vorbeasca la telefon. Am observat ca foarte multi oameni vorbesc la telefon pe marginea bazinului…

Luni:

O noua zi la bazin. Pe la 22 e aproape gol vestiarul. Ma bag in sauna cu aburi si ma mai uit din cand in cand la beculetul albastru care se aprinde cam o data la 30 de secunde. E hipnotizant. In 10 minute sunt ca noua si ma indrept ca bag cateva ture.

Vreo 3 oameni la apa si vreo doi pe sezlong. Cine era unul dintre insii de pe sezlong? Prietenul nostru “ceafa lata”.

Gasesc un culoar si-mi vad de treaba mea, cum e normal sa se intample cand te duci la sala….Ei bine, nu gandim toti asa. Nu fac 4 ture, ca vad hipopotamul cum se baga la apa sa se ude un pic, dupa care isi gaseste loc de relaxare fix langa capaatul culoarului meu si-mi spune:

(Daca ar exista o lista a replicilor pe care nu vrei SUB NICI O FORMA sa le auzi la sala, asta ar fi cap, antet, bolduit si scris cu rosu. As prefera sa-mi spuna cineva ca m-am cam ingrasat)

- Singurica?

- Da.

- Unde e prietenul?

- Nu a putut sa vina

Plec si regret ca nu sunt intr-o forma indeajuns de buna incat sa nu am nevoie de pauze la capatul bazinului. Inevitabil revin. Celalalt culoar era ocupat…

- S-a rupt ata asta!

Adica sfoara care desparte culoarele de inot…Evident ca era intacta, altfel nu ar mai fi existat culoarele. Ce replica idioata!

- Se gaseste cineva sa o repare!

Plec. Regret. Revin.

- Ai facut si antrenament la sala?

- Nu, am probleme cu piciorul

Plec de tot.

Acest individ a incalcat absolut orice regula de minim bun-simt la bazin! Worldclass!

Cum ai putea oferi servicii de calitate cand ai astfel de clienti carora li se permite accesul in sala? Cum ai putea sa selectezi clientii in astfel de situatii?

Mananci 10 sarmale singura?!

Asta a fost intrebarea pe care am primit-o dupa ce mi-am asezat pe-o farfurie 10 sarmale proaspat incalzite, din alea mici, moldovenesti…plus cate oleaca de smanatana pe fiecare…plus doua felii de paine, caci altfel n-ar fi fost complet romaneasca mancarea din care urma sa ma infrupt. Ori de cate ori mai cer cate ceva de acasa, mama imi trimite la pachet (nu in sacosa de rafie cum ati crede) si ceva bucate: o galetusa de sarmalute, vesnicele snitele si “piftele”, niste carne afumata (valabila in meniu doar in  lunile de dupa Craciun), acritura, etc.

***

Intrebarea asta mi-a amintit de-o intamplare de acu’ vreo 4 ani cand ma duceam in vizita cu &Co la un alt cuplu, sa vedem si noi un film in perechi de cate doi. Cand nu-i rost de floricele, pentru ca foamea e mare, comandam pizza. Si-am comandat doua “prosciuto e funghi”. Aveam gusturi comune la pizza. Soul mates, baby!

Vine pizza, incep sa infulec cu un obiectiv inregistrat de mica: sa termin tot, ca sa cresc mare! O felie, dupa care a doua dispareau. Cand am mai ramas cu vreo 3 felii in cutie, omoloaga mea din cuplul gazda se holbeaza la mancare, dupa care ma intreaba:

- Da’ tu poti sa mananci o pizza intreaga?

Nu cred ca vreodata mi-a mai stat in gat intr-un asa hal.

Tipa era o miniona slabuta, o bruneta la 1,60, cu parul uscat, prins in coada. Nici urata, nici frumoasa, mai degraba fada. Fara prea multa educatie si foarte ascultatoare, numai buna “de tinut casa”. Ulterior a devenit nevasta, ulterior mama copilului. Felicitari! Era imbracat in negru si bluza se ridicase suficient cat sa dezveleasca o fasie de piele. Bluza, bucata de carne si bata pantalonilor formau o singura linie curba. Nici o deformare, nimic nu dadea pe dinafara. Avea un corp perfect.

- Nu, nu mai pot nici eu…, i-am raspuns cu nemarginita durere in suflet.

Am pus cutiile de pizza deoparte si &Co a spus ca le ducem acasa. Speranta a rasarit! Vedeam cutiile asezandu-se pe masa din bucatarie, intr-o bucatarie in care nimeni nu-mi mai numara feliile mancate.

Vedem filmul. Se termina filmul. Luam cutiile. Iesim. Urma un drum de vreo 15 min, pe jos, pana la casa lui &Co. La poarta gazdei ne luam la revedere mai schimba doua vorbe si &Co spune:

- Hai ca nu mai car cutiile astea pana acasa! prinde manerul unui tomberon din stanga lui, deschide si arunca cutiile de pizza timp in care sprancenele mele se inclina a intristare.

Ca orice erou din filme respectabile, ies in strada, ingenunchez, imi strang pumnii si strig spre cerul instelat a neputinta.

- Aaaaaaaaaaaaaa!

***

- Da, mananc 10 sarmale. Daca vreti si tu, gasesti in frigider!

Va urma un post despre cartea care povesteste dieta lui Djokovic, fara gluten. :))) Sanatosi sa fim!

2013 a fost un an bun pentru filme

Da, a fost anul cu cele mai multe vizite la cinematograf. Primele 3 nume care-mi vin in minte sunt: Inside Llewyn Davis, Rush si Gravity. Sa purcedem cu lista filmelor din 2013 vazute de mine (dupa ce am tras cu ochiul pe imdb la listele “2013 movies..” ca sa mi le amintesc)

Filme cu cel putin o nominalizare la Oscar in ordinea aproximativa a”placuseniei”:

1. Rush –  A, scuze, asta e mai jos, la filme care ar fi trebuit sa aiba cel putin o nominalizare la Oscar…

2. Gravity – Actiunea e continua. Te tine cu sufletul la gura si te astepti pana in ultimul moment ca inca ceva sa mearga prost. Spre deosebire de toate filmele pe care le-am vazut anul acesta, Gravity are doar 2 actori si spatiul. Este suficient. Efectele sunt extrem de bine create, fara a simti urma de CGI. De la Sandra Bullock oamenii nu au asteptari foarte mari, insa a fost senzationala, a mentinut ritmul si a fost extrem de la naturala, unde mai pui ca are un fizic de MILF-eza, iar asta se vede cel mai bine in scena “rebirth-ului”. Cadrele sunt minunate si aproape ca-ti doresti sa fii si tu acolo, sa te simti coplesit de frumusetea Terrei, sa ai sentimentul ca esti deasupra lumii si in afara ei….Nu dureaza mult pana cand acest vis dispare si vine un reality check, care ne invata ca locul omului este pe Terra, nu deasupra ei. Acolo nu este “Dumnezeu din ceruri”, asa cum unii viseaza (sunt vreo doua scene in care apar simboluri religioase, pentru un pic de controversa). Natura este o forta, iar omul nu poate decat sa se supuna, sa lupte si sa se adapteze.

Eu i-as fi dat oscarul pentru cel bun film, dar americanii inca mai au de ispasit pacate in fata negrilor…, deci nu va primi oscarul.

Gravity - Pozitia fetala

3. Inside Llewyn Davis – pur si simplu un film genial despre o saptamana din viata unui cantaret de folk. Discutiile sarcastice, situatiile comico-tragice te fac sa razi cu pofta la un film construit perfect. Da, este una dintre cele mai bune comedii pe care le-am vazut, desi este incadrat la drama. Filmul este doar inspirat, nu bazat pe viata lui Dave van Ronk.  Un lucru stim sigur, pe vocea lui Oscar Isaac suna mai bine melodiile preluate in film, iar fratii Coehn ne lasa sa ne bucuram mereu de ele pana la final. Am fost impresionata de Carey Mulligan care nu mai joca fata alintata ca-n Great Gatsby sau An Education. Trailerul este irelevant, dupa ce l-am vazut credeam ca e o alta plictiseala. Ce greseala ar fi fost sa  nu-l vad…L-am vazut la Muzeul Taranului Roman, intr-o sala jumatate goala, poate cea mai incomoda sala de cinema din Romania.

Ca sa va faceti o idee despre cat e de funny:

Ca sa va faceti o idee despre vocea lui Oscar Isaac:

4. Before Midnight - cea mai frumoasa poveste de dragoste spusa in filme. Inceputa cu Before Sunrise, continuata cu Before Sunset si incheiata cu Before Midnight. De fapt sper sa nu se incheie, sper sa nu se termine ziua sau momentele din zi astfel incat sa poata gasi si viitoare “before-uri”.  Un film realist despre relatii asa cum sunt ele: cu certuri care incep din nimic, cu frustrari si drame. Aceleasi dialoguri elaborare dintre Jesse si Celine. Poate cea mai reusita trilogie….

5. Blue Jasmine – Cate Blanchett este geniala! Trebuie sa o vedeti! Inca o drama Woody Allen cu intorsaturi de situatie si cu personaje etern ratate si nefericite. Enjoy!

6. 12 Years a Slave – Da, americanii inca mai au de ispasit pacate. Un film bun despre un negru liber care va fi vandut si va fi sclav pentru cat timp? O poveste trista despre cruzimea de care sunt capabili oamenii, despre inchipuita diferenta dintre rase. O poveste care merita spusa pentru ca oamenii sa nu uite cine au fost, in speranta ca vor invata ceva din istorie, desi e clar ca nu au invatat. E bine sa facem astfel de filme despre sclavagism, holocaust, genocid in Africa, etc insa nu stiu cat de bine e sa le consideram retete pentru Oscar. Se premiaza cinematografia, nu campaniile sociale. (exceptie face Schindler’s list).

7. The Wolf of Wall Street – Sa-i dea cineva un Oscar lui Leonardo di Caprio pana cand nu o sa inceapa sa apara petitii!!! Asa cum am mai spus, in film Lenardo di Caprio se taraseste si se rostogoleste, de-adevaratelea, pentru un Oscar.

Sex explicit – checked

Multi bani aruncati – checked

Leonardo di Caprio joaca rolul unui tip de succes – checked

Nevasta super buna – checked

Trei ore de film in care nu te plictisesti. Foarte entertaining! Cand ajungi acasa si vezi ca Jordan Belfort este “up and running” in realitate, dupa toate mizeriile pe care le-a facut, intelegi de ce filme ca 12 years a slave sunt apa de ploaie. Dupa cum spunea our fellow singer Tudor Chirila: “Este doar o realitate cruda”. Ce a facut filmul asta? I-a adus si mai multi bani lui Jordan Belfort, care este acum motivational speaker si are un business foarte usor de gasit pe Google. Bravo lui c-a fost destept!

A, da! A primit Leonardo din Caprio Golden Globe pentru cel mai bun actor intr-un film … de comedie.

8. The Great Gatsby - imi place grandoarea lui si “the epic parties”, opulenta si multidutinea detaliilor, fluiditatea camerei si set-uri colorate. Am ascultat sountrack-ul pe repeat iar Love is Blindess si Young and Beautiful imi merg la inima. Din nou, Leonardo di Caprio joaca rolul unui om de succes. Se facuse un studiu si a rezultat ca toate filmele in care apare Leonardo di Caprio au foarte mare succes de box-office. Bun studiu!

In Great Gatsby am vazut una dintre cele mai placute scene pe care le-am vazut pana acum intr-un film:

9. Dallas Buyers Club – Ce se intampla cu Matthew McConaughey (sper sa reusesc vreodata sa-i scriu numele fara sa-l verific inainte)? Nu conteaza, se intampla bine! Am pierdut un musculos, dar am castigat un actor foarte bun (vezi aparitia lui in The Wolf on Wall Street  - 10 minute a aparut in film = 10 minute de glorie + plus noul serial HBO True Detective). Ne loveste si cu rolul din Dallas Buyers Club unde joaca un homofob bolnav de SIDA, intr-o era in care se credea ca SIDA este o boala a homosexualilor.  Iar Jared Leto….Oh, Jared Leto face 30 de secunde pana pe Marte si tot cam la fel de repede rade tot in materie de premii pentru rol secundar. Da, a jucat foarte bine, insa as fi dat best supporting role lui Daniel Bruhl care l-a jucat superb pe Niki Lauda in Rush, dar….nici macar nu a fost nominalizat.

10. Captain Phillips – drama controversatului capitan Phillips. Filmul este inspirat din fapte reale, iar faptele reale au adus destul de mult necaz pe capul capitanului, care nu este considerat atat de erou pe cat este prezentat in film. Pe scurt, niste oamenii pleaca pe vapor, fara arme de foc si total nepregatiti, intr-o zona cu pericol de atac din partea piratilor somalezi. Ei bine, ce credeti ca se intampla mai departe? Pana la urma tot raul spre bine, pentru ca americanii demonstreaza inca o data ce resque team smecher au. De vazut cum a fost salvat Captain Phillips si de retinut ca este posibil.

11. La Grande Bellezza – Roma in toata splendoarea si libertatea unui om la 65 si de ani. Asta am inteles eu ca ar fi frumusetea despre care vorbeste titlul. Un film foarte artsy cu personaje ciudate, caricaturale. Singurul film care aduce onoare unui midget…, ok al doilea dupa Game of Thrones. 65 de ani inseamna un apartament cu view catre Colosseum, o terasa incapatoare pentru noptile cu petreceri, o varsta la care nu mai ai timp sa faci lucruri pe care nu vrei sa le faci, anii intelepciunii si ai detasarii.

12. The Croods – o animatie plina de culoare si originala. Amuzanta si cu o lectie de viata. Foarte placuta! :)

13. American Hustle – La Oscaruri se fac aranjamente, iar American Hustle este de departe cel mai evident dintre ele. Felul in care acest film se baga in fata la premii precum Best Picture si Best Actor este de-a dreptul deranjant. Nu mi-a placut American Hustle si nu-mi place de Jennifer Lawrence. Da, joaca bine, dar sa fim seriosi! Care este treaba cu ea? Nu e atat de buna. Cum sa primeasca ea Golden Globe in locul Lupitei Nyong’o pentru rolul din 12 Years a Slave?

Amy Adams joaca intr-adevar foarte bine, insa nu mai bine decat Cate Blanchett in Blue Jasmine. Observatie: are acelasi decolteu pe durata intregului film, cu multa banda adeziva, iar asta nu e rau neaparat.

Christian Bale…Chiar dormeam foarte bine noaptea cu imaginea lui din American Psycho si nu aveam nevoie de burta grotesca din American Hustle. Sa refacem calculele: una bucata Christian Bale, doua filme cu “American” in  titlu, CHOOSE YOUR WEAPON:

Christian Bale - American Psycho   Christian Bale - American Hustle

Filme care ar fi meritat cel putin o nominalizare la Oscar:

1. Rush – viata a doi campioni de Formula 1: James Hunt si Niki Lauda, total opusi ca personalitati, dar cu o pasiune la fel de mare pentru masini si viteza. Viata lor, felul in care se confrunta, personajele carora, fac din film o constructie echilibrata. Cast-ul este foarte bine ales: Chris Hemsworth in rolul Don Juan-ului James Hunt si Daniel Bruhl in rolul cerebralului Niki Lauda. Nu exagereaza cu informatii din Formula 1 si urmareste perfect povestile de dragoste, felul in care cei doi s-au transformat in piloti campioni si sacrificiile pe care acestia le-au facut pentru a castiga. Pentru zgomotul motoarelor si pentru ca este mult mai elaborat si interesant decat American Hustle, vedeti Rush!

2. Blue is the wormest colour/Adele/ La vie d’Adele sau com s-o fi chemand pana la urma – am scris textul de mai jos pe Facebook, iar in momentul acesta nici n-as putea sa-l descriu mai bine. A fost atat de promovat, incat ma asteptam sa fie nominalizat si la Oscaruri.

Despre mucii Adelei din “Blue is the wormest color”:

Saptamana trecut nu am mai gasit bilete la Institutul Francez. Ni s-a spus, cumva cu mila, ca nu mai sunt bilete. Am inteles ca se terminasera de ceva timp. In fata salii Elvira Popesco, asteptand filmul oamenii vorbeau in franceza si stateau la coada la clatite uriase. Nu aceiasi oameni. In relatii si-n arta contrastele dau bine.

Azi l-am vazut la mall. Noi si inca 7 insi/inse. Desi venisera la un film despre lesbiene, doi dintre ei au iesit din sala la prima scena de sarut intre doi barbati. Vai! Au pierdut vreo 3 scene de girl on girl de la mama si de la…well, tot mama lor. Cei ramasi au rezistat eroic 3 ore.

Adele are framantarile si supararile ei. De multe ori plange. Cand Adele plange, ii curg mucii cum nici macar in Blair Witch Project n-ati vazut. Mereu din aceeasi nara, apar inaintea lacrimilor. Daca in Blair Witch Project erau anemici, dar vizibili, aici sunt mult mai bine insailati, consistenti, vascosi, mai 3D.

Daca va plac filmele europene, realiste mergeti la Adele. Daca vreti sa vedeti filmul care a castigat Palme D’or anul acesta, mergeti la Adele. Daca vreti sa vedeti scene lungi de sex intre lesbiene, mergeti la Adele.

Alte filme de vazut:

1. Kings of Summer – foarte putin probabil sa fi auzit de el, dar este un film la care veti rade muuuult si bine. Sarcasmul lui Nick Offerman, prietenul ciudat care crede ca “gay” este o boala de plamani, umor de situatie. Aveti tot tacamul intr-o poveste despre 3 adolescenti care fug de parinti si isi construiesc o casa in mijlocul padurii.  Must see Biaggio!!

2. About Time – acelasi regizor mai are pe lista: Love Actually, Notting Hill, Bridget Jones’s Diary. Vorbeste cu umor despre un tanar care la 21 de ani afla ca poate calatori in trecut. Am si bocit un pic, deci e cu de toate :)

3. This is The End – daca aveti probleme cu glumele proaste, de autobaza, sau cu divolii cu penisuri uriase care penduleaza prin fata ecranului, nu va uitati la filmul asta. In schimb, daca va plac comediile idioate vi-l recomand din suflet. La inceput vor parea expirate glumele, insa pe masura ce inainteaza veti incepe sa radeti isteric, iar finaluuul….Enjoy!

4. Prisoners – un film de categoria B cu un cast de categoria A. S-a vorbit atat de mult despre felul in care joaca Hugh Jackman incat n-a vazut nimeni ca plot twist-ul nu are logica… Era imposibil, cu datele din film, ca lucrurile sa se intampla asa. Daca nu sunteti de acord, va rog aduceti argumentele despre “de ce este evil cine este evil”. Cu exceptia ideii de copii rapiti, nu are treaba cu Changeling care este cu mult mai bolnav, inspirat din fapte reale…drept urmare este cam greu sa aiba un scenariu cu goluri, Uitati-va la el doar daca va arde curiozitatea si ati fost intrigati de poveste.

5.  Now You See Me - Umor si actiune !! Nu este vreo capodopera cinematografica si sunt multe lucruri care nu se leaga daca Newton si-ar da cu parerea, dar cui ii pasa? Aroganta personajelor principale face toti banii si toata comedia.

6. Don Jon – pentru ca Joseph Gordon-Levitt este un actor foarte bun si e interesant sa vezi cum s-a gandit el c-ar fi bine sa-si faca debutul in cinematografie.

7. I Give it a Year – ultimele doua pentru ca sunt destul de funny si bune pentru duminici lenese.

8. We’re The Millers

Am pierdut caciula cazaceasca, am primit o ie romaneasca

Iarna nu-i ca vara, muntele nu-i precum campia, nici caciula cazaceasca nu-i ca ia romaneasca.

Caciula mea cazaceasca… A stat mult timp intr-un sertar de “servanta”, asa-i ziceam pe-acasa unei comode din dormitorul alor mei. Un sertar cu miros de naftalina in care erau asezate fularele, esarfele si manusile pe care nimeni nu le mai purta.

Caciula era parte din “gear-ul” muncitorului la RAFO Onesti. Acolo a lucrat tata pana la pensie si mama pana la disponibilizari. In fiecare iarna, tata isi primea echipamentul: caciula cazaceasca de iepure, pufoaica si bocancii. Strangator, invatat de pe vremea comunismului, tata folosea si 2 ani la rand aceeasi caciula si aceeasi pufoaica. Astfel ca, una dintre caciuli, “aia mai buna”, a ramas uitata in sertar vreo cativa ani, protejata de molii. N-a mai apucat sa se imbacseasca gaze, nici sa vada turnurile industrializarii.

Ajunsa la Bucuresti, Madaluta a vazut ca aici e rost de stil si ca oamenii se poarta altfel. Asa ca a scos caciula din sertar. A probat-o si tare bine-i mai sedea. Era potrivita pe fata de moldoveanca. Of, ce ma mai pupa lumea si ce mai radea cand ma vedeau cu ea pe cap. Ce mai, caciula aia-mi venea ca o manusa (…Error! Error!). Mama si ce calduroasa era! Eram deja intr-o patura si cu picioarele pe soba, dupa ce o puneam pe cap.

A venit si momentul despartirii. Intr-o dimineata in 385, dupa ce s-a eliberat un scaun, m-am asezat hapsana. Ma incalzisem teribil asa ca am dat jos caciula si am sprijinit-o pe o margine, am bagat muzica in urechi si am plecat pe campii. La Unirea mi-am facut imediat loc printre calatori, am coborat si dupa ce am mers vreo 20 de metri mi-am dat seama ca am uitat-o in autobuz.

Poate incalzeste acum capul vreunui aurolac, macar sa stiu ca nu e aruncata. As recunoaste-o dintr-o mie. S-a cam decolorat dupa ce m-am gandit eu c-ar fi bine sa o spal la masina, iar “urechile” au ramas innodate iremediabil, dupa ce devenise vedeta unui party la Brasov si toata lumea incepuse sa o probeze. Plus ca un colt de blana de pe frunte incepuse sa se descoasa, dar mi-a fost lene sa-l cos la loc…., acu s-a dus.

Am iubit-o nespus. Era caciula cazaceasca perfecta, maro, din piele intoarsa si dosul din blana de iepure. Ca ea nu vor mai fi…..nici RAFO nu mai e, da’ pai caciula ca aia. S-au terminat zilele in care eram “russian girl”, zilele in care eram si eu o fantezie. Acum, nu mai am decat un fular pe care-l pun pe cap si arat ca o mamaie. S-a incheiat o era.

Asa necajita cum eram dupa pierderea preaiubitei, am ajuns la birou si, bineinteles, m-am plans colegilor. Uneori e bine sa te plangi, in sufletul cuiva vei sadi compasiune si vei culege roadele. Eu am cules o ie, primita de la o colega, ca sa-mi aline durerea. De mult imi doream una. Ce-ar fi o “Fata Simpla de la Tara” fara ia ei. M-am gandit sa o iau cu prima ocazie in oras. Nu pot spune dacat ca m-am hazardat. Ajunsa in mai noul club din centrul vechi, The Tube, printre tinute negre si pantaloni de piele, singurul cuvant care ma salva era “exotica”, dupa cum bine m-a caracterizat &Co.

Iaca, iarna o sa-mi inghete capul pana apuc sa achiziotionez o caciula care sa merite sa-i ia locul celei vechi, insa vara voi fi tare mandra si autentica. Sa uitam rusii si sa imbratisam nationalismul!! La lupta osteni!

Pana atunci, voi pluti in deriva….

Morcheeba, un concert de stanga

Imediat dupa intrarea in scena, Skye cere sa vada publicul. In asteptare si imbibat in fum, oamenii raspund anemici. Intreaba apoi “What’s this gap over here?”, aratand catre spatiul dintre gold si silver. “Why is there a gap?”, repeta ea. La gold, vreo doi oameni ridica mana si freaca degetul mare de  mijlociu si aratator. “Oh, it’s about the money!”, se lamureste ea.

Canta prima melodie dupa care cere ca gap-ul sa dispara: “I want us to be together, I don’t want us to be segregated”. Silverul incepe sa fluiere a aprobare, o revolutie urmeaza sa se produca. Nu stiu daca in alta tara s-ar fi intamplat la fel, insa oamenii simteau cumva ca se face dreptate. Organizatorii nu au scos gardul despartitor de la prima solicitare, asa ca Skye a iesit de pe scena spunand ca se intoarce doar daca vom fi “together, it’s much more fun that way”. And it was! “zidul s-a daramat”, silverul a invadat goldul, clasele s-au reunit, era egalitate…desi unii platisera mai mult. Asa-i in tenis! Se intoarce pe scena si spune “In don’t like the golden circle!”.

Socialismul a invins capitalismul.

Eu cred ca prea multa egalitate strica, insa decizia din seara de miercuri a fost inofensiva, mai ales ca la gold erau vreo 6 randuri.

Morcheeba (“drumul catre marijuana”, dupa etimologia numelui) au adus o pace de tree hugger intre spectatori, ca un joint – de scurta durata, nu foarte puternic, insa indeajuns pentru a fi memorabil.  Este o trupa simpatica, asta e cel mai potrivit adjectiv. Mereu cu zambetul pe buze, relaxati, naturali, fara sincope, totul a decurs cat se putea de fluid. Skye era toata un zambet, cumva negrii par mai fericiti atunci cand sunt fericiti, rad cu toti dintii sau dintii sunt mai vizibili prin contrast (mami, de ce nu fac negrii reclama la pasta de dinti?). Dincolo de asta, rasul ei era ca un clinchet, rasul acela din filme folosit ca ecou, asemanator cu cel al copiilor, zglobiu si molipsitor. O trupa ca Morcheeba, care nu face mare show, lasa toata greutatea entertaimentului pe solista, iar Sky cu siguranta “s-a ocupat”: a semnat cateva albume din public, a luat telefonul unuia si s-a filmat cu el in timp ce canta…ca sa aiba si omu’ ce pune pe youtube, a fost draguta si feminina.

All in all, concertul a fost foarte ok. Skye are o voce perfecta, e una dintre vocile mele preferate.

Evenimentul a fost la Arenele Romane, intr-un cort foarte incalzit. Astept cu interes momentul in care nu se va mai fuma in spatiile inchise fara ventilatie, deoarece e irespirabil. Aceasta este dorinta mea de fumatoare, pentru ca-mi place sa fiu activa, nu pasiva.

Parca-mi place mai mult melodia asta de cand am auzit-o in concert: